Revoltă
Mă simt, așa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat și sacadat...
Că se mai nasc speranțe e o stare
Că mor apoi în fașă-i constatat
Că în această viață nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!
Și ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbește?
Voi știți c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpânește!
Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Și chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n față-i mult prea prost...
Mă simt, așa, atinsă de o boală.
Trăiesc un timp ce parcă nu-i al meu
De nedreptate în mine se răscoală
Acea ființă ce-a tăcut mereu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.