Pe altarul poeziei
Luceafărului poeziei românești
Ai semănat cuvinte-flori,
Dumnezeiesc deschise-n zori
Și-ndrăgostite doar de soare
Precum iubirea roditoare!
Din coșul inimii, fierbinte
Ai semănat mii de cuvinte!
Divine muzici împletind
Din lacrima pură de gând.
Preaplinul lor l-ai revărsat,
Peste un univers curat,
Peste un suflet de iubită,
De seva lor, îndrăgostită!
La templu a venit sfioasă,
Aducând inima-i voioasă,
Legată de-un cuvânt de jar,
Să ardă calm pe-al tău altar.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Din volumul ,,Între verde și albastru,,
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuvânt Dumnezeiesc
Să nu crezi în cuvinte care țipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!
Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!
Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!
Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede și-n mare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Cuvânt, cuvinte
Să nu crezi în cuvinte care țipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!
Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!
Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!
Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede și-n mare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templul poeziei
cu sfioșenie în suflet și cu privirea un izvor
în templul poeziei intri curat și cu piciorul gol
la ușă te dezbraci de toate pe care vântul le-a luat
dintr-o cutie a Pandorei și răutăți a semănat.
nu poți a te-nălța pe tine, nici altora de ajutor
având doar acul de albină.... sau e vaccinul tuturor?
posibil, dar rămân fidelă ideii de frumos altar.
m-așteaptă florile-n grădină, iubirea îmi rămâne far!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile nopților
Se lasă noaptea și tăcut
Din întuneric îți faci scut
Și nu auzi, încetișor
Cum plânge ploaia ca un dor.
Dacă-ai ieși în calea sa
Cu stropii dulci te-ar mângâia,
Ți-ar șterge-n taină, lacrima
Și-atunci poate că ''m-ai vedea''.
Și n-ar fi noapte, mai frumoasă
Și nici inimă mai voioasă
Ca noaptea ploii încălzită
De-o inimă îndrăgostită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor înalt
Locuiesc în cuvânt
Și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine.
Aripi colosale întind să cuprind
Zarea albastră a poeziei pământului.
Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
Și ce poate fi mai frumos decât
Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu! Iubirea n-a murit!
Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
și-n țipătul pescărușului...
Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireș o cântă
și fluturele o descântă
în zborul ei albit.
Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, neliniște
aleargă-acum pe miriște.
Întinde-i mâna și-a venit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de dor
Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ți, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindește-te în ea
și mângâie-ți, fața a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, fața iubirii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dragostei
Din iubire mi-ai spus șoapte,
luminânde peste noapte.
Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, iubirea n-a murit!
Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
și țipătul pescărușului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veșniciei teiului,
și ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semănătorul-culegător
Eu mă întreb de multe ori,
Dacă-am fost bun semănător
Dacă sămânța, ce-am ales
Va face rod bun de cules.
Privesc la fii mei pe rând.
Nici nu le trece azi prin gând
Din câtă muncă s-au ivit
Și câte nopți i-am ocrotit!
Sunt mai înalți și sunt vânjoși
Toți trei sunt niște Feți-Frumoși
Și-n fiecare văd ceva,
Smuls parcă din ființa mea.
Parcă sunt gemeni sau tripleți!
M-am prelungit în aste vieți
Cu suflet de semănător,
Cu mii speranțe pe ogor.
Mă văd trăind peste un veac
În care am lucrat cu-n ac
O broderie minunată
De vieți și nu-s însingurată.
Voi fi prin ei culegător
Și fericită-n viitor
Căci fiecare va purta
Mesajul din sămânța grea.
Și o nepoată răsfoind
Album de poze sau citind,
Va aminti de ziua-n care
Am semănat spre neuitare,
Cuvinte multe din iubire,
Copii să intru-n nemurire,
Flori vesele spre încântare
Și viața ei spre continuare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte verzi
Din mierea gândului aștept
cuvinte verzi zâmbind în soare,
cuvinte -pete de culuoare
pe griul vieții imperfect,
cuvinte verzi cu spicul drept.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
4. Psalm
Am semănat, am semănat
cu litere am semănat parcele
cu-atât de diferite soiuri
iar la cules doar buruieni și mărăcini
Bătea vânt de sărăcie
Prin biblioteci pustiite.
Și mă visam asaltând Premiul Nobel
ca fiarele tinere la căprioare
zac leșuri acum pe rafturi,
iar critici în haite fac
exerciții de masticație cu ele.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Ciobanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!
Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu să dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!
Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!
Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe
O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal.
Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită,
În savoarea cea de mure, simt gurița ta iubită.
Și-n cărarea șerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc șirag, aevea, cu iubire, pasul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmea ironiei
Tot primind la "ajutoare" de la terți, de peste tot
Te mai miri de ce de "muncă" a uitat omul de tot!
distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind poetic
Pentru oricine daruri mai așteaptă
Port slova cea mai caldă și mai dreaptă!
Voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun
Care mai vrea să știe ce e metafora fierbinte
Din slova dor, din dalbele cuvinte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste suflet ninge
Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.
Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.
Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!