Picături de timp
amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții
fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laț așezat în jurul inimii ce tace
și tace atât de rece
izvorul iubirii a înghețat
clopoțeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereții nopții
până și zborul a amorțit
fluturii își strâng aripile
și se întorc în fiorul dintâi.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.