Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Avalansele diminetii
După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o salcie plângătoare
ca salcia plângătoare viețuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin și necaz
în sufletul meu pescăruși își fac cuib
vântul răscolește dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu povești de scrib
insuflă-n rădăcini armonii prețioase
în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre
sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colt
Pe colț stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munților regină!
Floarea de colț
În vremi zbuciumate
Tristețea ne alină
Prin puritate
Și prin lumină!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inmuguriri de aripi
Dimineața, lumina se dilată
În gândurile noastre
Și iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de nufăr
Mândra mea de altădată,
Visul meu te-aduce iar!
Să-nșirăm pe-un fir de aur
Boabe de mărgăritar!
Vino-acum ca altădată,
Vino-n brațe să te strâng.
Să-ți sărut gurița dulce,
Să suspin, să râd, să plâng!
Și să vii cu aceleași doruri,
Fiindcă ochii-ți nu mă mint
Cum, pe vremuri, mă mințiră
Lacrimile de argint!
Ești atât de frumoasă,
Și atât de dragă-mi ești!
Flori de nufăr porți în plete
Ca o zână din povești!
cântec, muzica de Ionel Băjescu-Oardă, versuri de Ionel Băjescu-Oardă (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii tăcerii mele
În tine eu am tăcut...
Inima lumii e în ochii tăi, care zboară departe, privindu-mă.
Nu vreau să ies de sub fruntea ta roditoare,
unde visul meu este-acela de mă urmări pe mine-n sufletul tău.
Mă simt un fel de copil al iubirii care se crede pasăre.
Tânjesc de moarte în anii mei de neliniște să stau în tine,
o corolă abia înflorită-n strălucirea soarelui...
Nu există o singură briză care să nu-mi cunoască umbra,
nici plimbare care să nu-mi înalțe cântecul spre cer.
Cântec amuțind în plenitudine!
În tine eu am tăcut...
Cea mai sigură oră pentru a te iubi este aceasta,
ora în care eu trec prin viață îndurerată de zorii zilei.
poezie de Julia de Burgos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
Sentimentul acesta inefabil
izvorăște din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.
Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
așa cum se mută seva din glie
în sămânța ce devine floare, spic, ori stejar.
Scurta mea declarație,
neatestată de acte cu semnături și peceți,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moștenire
stelei sub care Iubirea dăinuiește în lume.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina izbește-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Și zidul din sine oprește
Culoarea cu ochi de cristal.
Și lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-oprești năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să fii o floare
De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,
Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul
Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?
De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?
Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ți va veni în viață,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori și ea-ntr-o dimineață!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela uitata
De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândețe salutului lumii
Și nu mai există nici sus nici jos.
Totul este infinit nou,
Chiar și iubirea și obiceiurile vânătorii.
Dar îți mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezești și să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori
Pentru cei bogați, pentru artiști și pentru înțelepți, zorii
Sunt frumusețea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.
Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciți de trudă și de chin,
Cei care-și storc din deșertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi pășuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranța și teama-și aduc armăsarii sălbatici la păscut.
Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Și-și înalță mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.
Pentru aceștia viața n-are frumusețe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranțe, zorii au partea lor de vină.
poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Zorii
Zorii dimineții se pun în locul umbrelor
În formă de stea,
Ce departe-i marea
Ochii tăi senini mă îmbătau cu rouă
Și miros de vin
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Zborul timpului
Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi și de sfinți.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din ființă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârmaciul
Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieții oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-și petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopții săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porții norilor șoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleșuv plutea prin înaltul năzuințelor.
Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâșietoare
a iernii din noi
înghițea zorii trăirii veșniciei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce?!
Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac și cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopți de sticlă?! Sau în vis?
Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Plutește ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...
Dar ploi în sânge gri țâșnesc
Și sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrățesc.
Și ființa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Și să fiu pită de cuvânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
În dimineața aceasta
și copacii au dezertat
de la obligațiile lor
și-au încărunțit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineața aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însulițată de albastru,
a Catedralei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
concert de seară
pe frunzele de nufăr
două broscuțe.
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul biruinței
Pietre
ploaie
vânt
furtună
gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră
ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră
clipe zdrențuite
pași sfârtecați
din piatră
picuri
picuri
pe piatră
dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă
zbor și
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre viitor
Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...
Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...
Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...
Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!