Lumina

Lumina izbeşte-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Şi zidul din sine opreşte
Culoarea cu ochi de cristal.
Şi lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-opreşti năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inmuguriri de aripi

Dimineaţa, lumina se dilată
În gândurile noastre
Şi iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de zidul alb

Dincolo de zidul alb e soarele
Tolănit pe lanuri verzi şi pe copaci.
– Smulge-i sufletului aripele,
Tu, cel mai sărac dintre săraci.

Dincolo de zidul alb e visul
Căutat pe cărărui întortocheate.
– Hai, îngroapă-ţi liniştit ucisul
Dor în inima ce încă bate.

Dincolo de zidul alb sunt mări,
Clopote, păduri, ereţi şi vrăbii.
– Ochii tăi trudiţi şi fără zări
Taie întunericul ca două săbii.

Dincolo de zidul alb e viaţa
În care niciun fir de iarbă nu-i stingher.
– Tu, captiv, aşteaptă-ţi dimineaţa
Şi o să te urci pe scări de nori la cer.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre viitor

Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...

Eu nu îi aud foşnetul,
e ca şi cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...

Dacă te uiţi în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...

Şi când ora este o urmă
devii conştient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La caderea noptii

Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii

Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.

Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.

Cu zorile se trezeste lumea
si in valtoarea ei ma pierd
Ca sa revina dulcele vis
mai trebuie sa astept venirea noptii!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Sentimentul acesta inefabil
izvorăşte din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.

Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
aşa cum se mută seva din glie
în sămânţa ce devine floare, spic, ori stejar.

Scurta mea declaraţie,
neatestată de acte cu semnături şi peceţi,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moştenire
stelei sub care Iubirea dăinuieşte în lume.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalansele diminetii

După o veşnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subţire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colt

Pe colţ stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munţilor regină!
Floarea de colţ
În vremi zbuciumate
Tristeţea ne alină
Prin puritate
Şi prin lumină!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mă în inima ta

Iubire am să te pictez in vis
Pe o foaie cu chenar si aurie
Cu puterea ta de nedescris
Rămâne foaia albă de hârtie

Voi picta pe zidul casei mele
Dar cu lumina din privirea ta
Zidul se va transforma in stele
Râzând tu printre ele vei sălta

Îţi voi picta chipul sub mască
Dar ochii tăi vor lumina sticlosi
Iubirea din iubire să se nască
Eternă ca anii lumină valorosi

Mă dau bătută, nu te lasi pictată
Iubire crescută din iubirea mea
Dorinţa-mi este limitată strictă
Pictează-mă acum in inima ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul de la Universitate

Zidul de la Universitate
Este astăzi doar ruine,
Căzut nu din greutate,
Ci de prea multă ruşine.

epigramă de Paul Constantin (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela uitata

De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândeţe salutului lumii
Şi nu mai există nici sus nici jos.

Totul este infinit nou,
Chiar şi iubirea şi obiceiurile vânătorii.
Dar îţi mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezeşti şi să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul timpului

Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi şi de sfinţi.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din fiinţă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra liniştii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniştii
Şi parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Şi adună-ţi frunzele
risipite prin ceaţă,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu eşti din nou
ca la-nceput de viaţă.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul unui cimitir părăsit

Sentimente pictate, dungi ridicate şi mişcări circulare
Singurele noastre cuvinte vor prinde picioare
Şi vor păşii printre lespezi
Ochii s-au închis
Lumina nu mai pătrunde prin geamul unui ochi artificial
Irisului îi lipseşte credinţa în propria potenţialitate
În depărtare sunt cranii ce supraveghează
Zidul unui cimitir părăsit
Fiecare noapte devine zi pentru sufletele rătăcite
Pentru oamenii ce au avut morţi violente...
Călătoresc prin gerul inimii mele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

În dimineaţa aceasta
şi copacii au dezertat
de la obligaţiile lor
şi-au încărunţit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineaţa aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însuliţată de albastru,
a Catedralei.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora unirii

Fiinţe de piatră, cu fulgere grele,
Fac zid de rachete, scrâşnind din măsele,
Cruzimea li-i oarbă, răbdarea li-i suptă;
Au poftă de sânge şi sete de luptă,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Hefaistos înghite secunda majoră,
Cu fremăt de clopot în barba sonoră,
Himere auguste valsează cadrilul,
La puntea speranţei domneşte delirul,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Pământul în goana pierzării tembele,
Îşi flutură vraja genezei prin stele...
În marea de zbucium şi lacrimi amare,
Mai cerne norocul fiori de salvare,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe ziduri

Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreţiei, al tăcerii mincinoase,
Al decenţei parşive, zidul morţii,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluţe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înfloreşte,
Nu mă-ngropaţi voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiţei nebune.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul din cărămidă rezistă; zidul uman dăinuie!

aforism de George Geafir din Solilocuri
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ană, Ană

Ană, Ană, ţipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor şi eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îţi vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul şi pruncul meu,
Plânge zidul şi te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zid

Pe zidul plângerii,
cu o cretă albă
desenez
forma trupului meu,
mă îndepărtez
cu o rotaţie elipsoidală
de inimă pe axa propriei orbite,
arunc
cu pietre în el,
colţurile
tăioase
trec prin mine
schijele luminii,
lacrima
ustură până la oase;
piatră după piatră,
privită din cer
carnea
e o karmă deschisă.
…Zidul ciobit
întoarce un zâmbet
mâinii mele războinice…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de întoarcere acasă

se răsuceşte ora pustiului
între mine şi singurătatea pietrei

i-am descântat de împrietenire
i-am cântat pietrei să zboare cu pustiul meu cu tot
de pe ţărmul plecării păsări de pămant
păsări de piatră
îşi trec zborul prin mine

ce sfânt era timpul ce blânde clipele
ce inimă vie aveam ce ochi rezemat de senin
zidul acesta de umbră de pustiu nepotolit
zidul acesta dintre mine şi lume
aş vrea să-l trec el creşte mai înalt

clipele noastre duioasele noastre clipe
le aşez în cerc şi le învăţ din nou arta iubirii
un fel de ritual de întoarcere acasă

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!