Ce?!
Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac și cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopți de sticlă?! Sau în vis?
Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Plutește ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...
Dar ploi în sânge gri țâșnesc
Și sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrățesc.
Și ființa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Și să fiu pită de cuvânt...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.