Anotimp

În dimineaţa aceasta
şi copacii au dezertat
de la obligaţiile lor
şi-au încărunţit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineaţa aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însuliţată de albastru,
a Catedralei.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inmuguriri de aripi

Dimineaţa, lumina se dilată
În gândurile noastre
Şi iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalansele diminetii

După o veşnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subţire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de ziuă astăzi

ca un animal de pradă ne pândeşte iubirea
smoala nopţii ne suie în cănile de cafea
avem puţin plumb topit pe buze în dimineaţa aceasta
când ni se naşte orizontul în văz

tu, ce colosal semn de întrebare...

eu sunt minciuna ce îţi răspunde mirării
în dimineaţa aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate

în demiurgia clipei
existenţele ne poartă corespondenţă cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce mă trezesc devreme

Te salut, soare care-mi luminezi faţa.
Te salut, pe tine care faci dimineaţa
şi o desfăşori pe câmpii,
şi peste petalele lalelelor,
şi peste zorelele aţipite,
şi luminezi ferestrele, chiar şi pe ale celor
răutăcioşi sau nemernici –

îţi spun ţie, care ştii să te rogi cel mai bine,
steaua mea dragă, aflată
acolo unde te afli în univers
pentru a ne păzi de noaptea beznei veşnice,
pentru a ne mângâia cu lumina ta caldă,
pentru a ne îmbrăţişa cu razele luminii –
bună dimineaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa.

Priveşte-mă cum îmi încep ziua –
Binevoitoare, plină de fericire.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii îi urmează dimineaţa

descopăr zilei aceeaşi stare
pentru că prea tânjeşte să afle ce simt
îi voi îngădui numai cât să nu se simtă în surghiun
peste ceva timp
ea însăşi se va strecura tiptil tiptil în noapte
şi atunci nu va mai fi chip să ascundă
că face parte din ea
dispărând vor veni zile mai istovitoare decât
aceasta ce e numai curioasă
voi sta de multe ori cu inima strânsă
deşi ştiu că pe pământ
nopţii îi urmează dimineaţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cheamă răsăritul visului de mâine, iar apoi îl transformă în ziua realităţii de azi. Facem o greşeală regretabilă atunci când încercăm să înţelegem poezia. Poezia nu este pentru a fi înţeleasă. Poezia este pentru a fi simţită. Poezia este pentru a fi îndrăgită. A încerca să înţelegi un poem este ca şi cum ai atinge un trandafir cu ghimpi nenumăraţi. A încerca să simţi un poem înseamnă să ţii cu drag un trandafir fără niciun ghimpe. Iar să îndrăgeşti un poem înseamnă să devii imediat frumuseţea şi parfumul trandafirului însuşi.

Sri Chinmoy în discurs (7 noiembrie 1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina izbeşte-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Şi zidul din sine opreşte
Culoarea cu ochi de cristal.
Şi lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-opreşti năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru oameni

În dimineaţa aceasta
voi şterge
toate lacrimile
din lume
cu o declaraţie
de dragoste:
vă iubesc!

poezie de Iulia Mirancea (29 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Sentimentul acesta inefabil
izvorăşte din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.

Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
aşa cum se mută seva din glie
în sămânţa ce devine floare, spic, ori stejar.

Scurta mea declaraţie,
neatestată de acte cu semnături şi peceţi,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moştenire
stelei sub care Iubirea dăinuieşte în lume.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitarii

De dimineaţă până seara
Atâta au în minte: Ţara!
Şi pentru ţară-şi dau şi viaţa
(De seară până dimineaţa).

epigramă de Vasile Darie din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce inimi deschise!

Ce inimi deschise avem în dimineaţa aceasta!
Ce şlagăr în doi ne cuprinde!
Ce şlagăr frumos al iubirii e noaptea,
În ochiul tău pluteşte lumina din minte
Şi cât de frumoasă eşti ca dimineaţa
Şi cât răsărit aşteaptă apusul!
Mai bine să zbor spre o altă eternitate a ochilor tăi
În valurile mării
Umplu de emoţii pescăruşii
Şi e numai cuvânt, şi e numai idee,
Eşti afrodisiacă uneori,
Şi pielea ta miroase a femeie
Respir prin verdele ochilor tăi, plini de culori
Să mor n-aş avea când...
De nu ai fi tu iubita mea, planeta albastră.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

în dimineaţa aceasta câmpia
e nud de femeie-mplinită
prin care trece, rumenindu-l,
nisipul bobului de rouă.

poezie de Nicolai Tăicuţu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colt

Pe colţ stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munţilor regină!
Floarea de colţ
În vremi zbuciumate
Tristeţea ne alină
Prin puritate
Şi prin lumină!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Faptul că dormim şi visăm şi ne trezim apoi dimineaţa, e felul prin care Dumnezeu ne arată că suntem într-un vis fără sens pe care îl continuăm. Dar până ne trezim cu adevărat din el sau "vedem" ce e Real. M-am trezit dimineaţa cu asta. Păşim iar şi iar in vis, dacă nu deschidem ochiul conştiinţei! Pare că ne mişcăm în conştiinţa IMUABILĂ, ca şi conştiinţă când de fapt doar visăm... A. M: Excelent! Excelent! Exact, oare câţi dintre voi vedeţi că în timp ce trupul doarme neclintit, iluzia visului creează o lume umblătoare? Şi exact aşa dormiţi şi în ceea ce fals mintea numeşte: "viaţa asta; viaţa mea; aceasta reîncarnare", etc. etc. Buddha spune: "Absolut Totul este iluzie!", iar Hristos spune: "Caci umbră şi vis este lumea aceasta!" Realizarea Ultimă nu este Posibilă fără a vedea complet asta, pentru că aşa totul este un vis, este o iluzie, dar coronavirus este real, sau e în nu ştiu ce lume, de parcă ar fi mai multe! Până nu vedeţi că Totul este iluzie creată de gând, gândul coronavirus, yoga, boga sau misticismul tibetan, par atât de reale! Noi de fapt nu dormim niciodată pentru că nici nu suntem născuţi, dar câţi pot vedea această profunzime tulburătoare a Conştiinţei?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela uitata

De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândeţe salutului lumii
Şi nu mai există nici sus nici jos.

Totul este infinit nou,
Chiar şi iubirea şi obiceiurile vânătorii.
Dar îţi mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezeşti şi să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbeşte-te să faci binele în dimineaţa aceasta, iar nu mâine seară, căci viaţa este scurtă şi timpul zboară.

Pitagora în Legile morale şi politice
Adăugat de Florin Mercaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul timpului

Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi şi de sfinţi.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din fiinţă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra liniştii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniştii
Şi parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Şi adună-ţi frunzele
risipite prin ceaţă,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu eşti din nou
ca la-nceput de viaţă.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

între dimineaţa aceasta şi cea de mâine
malurile s-au prăbuşit
la ultima alunecare
a gândului
cuvintele învaţă mersul pe frânghie

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aduce pădurea cu un azil uitat

În dimineaţa asta pierdută-n ceaţă
ce mult aduce pădurea
cu un azil uitat
cu truchiuri împuţinate de iarnă
şi resturi amintind de festinuri estivale
aşteaptă nişte buni samariteni
să-i primenească potecile
soarele de primăvară
să o îmbrace-n rochie nouă
pentru musafirii
care azi mâine
au să-i calce pragul

în dimineaţa asta pierdută-n ceaţă
ce mult aduce azilul
cu o pădure uitată
cu trupuri împuţinate de boală
şi rămăşiţe amintind de o cină frugală
aşteaptă nişte buni samariteni
să-i primenească odăile
soarele de primăvară
să-i spoiască prispa
pentru musafirii care
poate azi
poate mâine
au să-i calce pragul.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!