Ca o salcie plângătoare
ca salcia plângătoare viețuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin și necaz
în sufletul meu pescăruși își fac cuib
vântul răscolește dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu povești de scrib
insuflă-n rădăcini armonii prețioase
în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre
sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.