Sentiment
Sentimentul acesta inefabil
izvorăște din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.
Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
așa cum se mută seva din glie
în sămânța ce devine floare, spic, ori stejar.
Scurta mea declarație,
neatestată de acte cu semnături și peceți,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moștenire
stelei sub care Iubirea dăinuiește în lume.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inmuguriri de aripi
Dimineața, lumina se dilată
În gândurile noastre
Și iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela uitata
De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândețe salutului lumii
Și nu mai există nici sus nici jos.
Totul este infinit nou,
Chiar și iubirea și obiceiurile vânătorii.
Dar îți mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezești și să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina izbește-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Și zidul din sine oprește
Culoarea cu ochi de cristal.
Și lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-oprești năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre viitor
Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...
Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...
Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...
Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalansele diminetii
După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
În dimineața aceasta
și copacii au dezertat
de la obligațiile lor
și-au încărunțit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineața aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însulițată de albastru,
a Catedralei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colt
Pe colț stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munților regină!
Floarea de colț
În vremi zbuciumate
Tristețea ne alină
Prin puritate
Și prin lumină!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La caderea noptii
Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii
Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.
Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.
Cu zorile se trezeste lumea
si in valtoarea ei ma pierd
Ca sa revina dulcele vis
mai trebuie sa astept venirea noptii!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul timpului
Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi și de sfinți.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din ființă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul
Lângă râul acesta am crescut,
lîngă râul acesta am descoperit copacii
și adâncimea pădurii, lângă râul acesta
am învățat pentru totdeauna mirosul apei.
Primii oameni pe acest râu i-am văzut,
cu fețele arse de soare, cu plutele lor din
trunchiuri, cu acele cufere împletite din răchită,
în care n-am știut niciodată ce duceau.
Omul îmbrăcat în cămașă largă și lungă ca o
rasă preoțească, ce și-a întins brațele înspre
răsărit și apus în apele acestui râu s-a înfipt
ca o cruce mare și albă. Pe malul acestui râu
număram cocorii sub primele frunze
ale toamnei.
Eram copii, încă nu știam că aici nu este
nici un ecou, că tot ce vorbim dispare pentru
totdeauna, se topește în vuietul surd al apei
ca într-o vată lichidă ce nu întoarce nimic înapoi,
nici râs, nici plâns, nici țipăt, nici șoaptă, nici
cântec.
Râul acesta ne-a legănat iubirea, el este chiar
viața noastră, chiar iubirea noastră; nu știm
de unde izvorăște și unde se termină,
dar care curge, curge fără sfârșit.
Pe gleznele noastre urcă lin valurile calde
ale amurgului...
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai dat, Doamne?!
Lui Ozea Rusu
Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzând că-n viață nu au loc.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
La declarația de avere falsă, a politicienilor, Poporul răspunde cu o declarație de sărăcie autentică.
aforism celebru de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La declarația de avere falsă, a politicienilor, Poporul răspunde cu o declarație de sărăcie autentică.
aforism celebru de Corneliu Vadim Tudor din Cele mai frumoase aforisme (2011)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit vremea
Poate că a venit vremea
Când dragostea trebuie tăinuită,
Când trebuia să fie ascunsă în beciul
Vreunei case părăsite,
Când trebuie tăiată din carne
Și aruncată zdrențelor cerșetorilor,
Când trebuie să li se închidă gura,
Ochii să i se acopere,
Când trebuie aruncată în neant,
Când trebuie să i se dea foc
Iar moaștele să i se risipească
Între cele patru vânturi;
Poate că și poezia-i neadevăr!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce am primit de la societățile vechi, noi îl vom da ca moștenire urmașilor, dar lățit, prefăcut și îmbunătățit și sămânța de viață depusă în sânul omenirii, dezvoltându-se neîncetat, va crește, va produce mugurul, frunzele, florile și poamele sale care vor merge tot înnoindu-se. Căci acesta e cursul societății omenești.
Alexandru Odobescu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Basme" de Alexandru Odobescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Declarație de avere
Foaie verde și-o lalea,
Nu mă tem de D. N. A.
N-am mașină, trotinetă,
Nici măcar o
verighetă!
epigramă de Jean Găbudean-Rivalet din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate florile din basmele copilăriei mele vor înflori pe mormântul tatălui meu.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de avere
A declarat tot ce-a avut
Atuncea când a fost născut,
Un biberon, două suzete
Și "țâța" mamei... pe-ndelete...
epigramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copil cu peceți triple
îngheț lumina-n mine
ca pe-un monstru
pe care nimeni nu-l cunoaște-n
bunătatea lui
cresc prin inele litera albastră
și-n fiecare colț de stradă-mi
strig
și clovnul
- copil cu peceți triple
care prin cruce îmi vorbește simplu
drept
dezgheț lumina-n mine
să-mi asculte
glasul necopt în seva
din pământ
se-agită umbra
vrea să mă desprindă
și-n toate regăsesc același cod
sunt eu și clovnul
sau clovnul de iarbă
iarba din cer și cerul iarbă
spic
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!