* * *

printre trestii
stă ascuns un cuib
mititel
are în el un mic ou
cu un ac fermecat
în interior

da da
cu acel ac vestit
în care se află
viaţa balaurului

dar ce se poate face aici:

că e păcat să asanezi mlaştina
şi să striveşti micul cuib
şi să spargi oul mărunt

poezie de Aleś Arkusz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib

sufletul mi-e cuib săpat în stâncă
şi-n acest cuib a poposit un gând,
şi stă la pândă ca uliul flămând
în haina lui într-o tăcere-adâncă.

în cuib i-aştern covor de frunze moi
sub agora pustie de la cer,
şi –l învelesc în pleduri de mister
ca gândul meu să nu vină-napoi.

la adăpost de ploi, şi vânt, şi soare,
să stea acolo ca un hoţ închis,
s-aştepte solul ultimului vis,
venind pe-aripi de păsări călătoare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deasupra unui cuib de cuci
mai zboară doar gândul meu
înnobilat
de dulcele tău sărut.

Să nu-l chemi înapoi
decât dacă
îşi va face cuib
în inima ta.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în păcat

Doamna Cucu se întreabă
Cu mintea cam tulburată:
Voi ajunge-n viaţă babă
Dacă n-am fost măritată?
Doamna Cucu? Nu sunt cuc,
Nu-s nici mamă şi nici soaţă,
Am ascuns ouăle-n nuc
Într-un cuib, precum o hoaţă.
Puişorii mei crescuţi-s
De o mamă surogat,
Oare, oare fericiţi-s
Pe sub ceru-nnorat?
Voi cântă numele-n lume
Ca blestem nemăsurat,
Sângele îmi arde-n spume
C-am dus viaţa în păcat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfori de tei

Mai şi-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.

Ar mai fi şi-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din braţe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.

Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib....

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib...

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

vreme ploioasă -
rândunica-şi face cuib
printre picături

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib gol

l

Stând în noapte pot să văd
un cuib care va dispărea în curând.

De pe stâlpul de lumină
un pui a căzut
până la cerul său.
Tatăl îl priveşte resemnat
pe cel care care nu era pregătit
să zboare.

Îl cheamă de două sau de trei ori, dar
el rămâne nemişcat
Corpul lui nu mai are nimic strălicitor;
acea rugăciune
de uitare fără cuvinte;
acel cântec
întunecat
în aer liber.

Mi-e frig la picioare,
mâine
cineva va mătura cerul.

Cum e posibil să uiţi
atâta frumuseţe abandonată?
mă gândesc.

Ce ar trebui să simţim noi
când ni se întâmplă acelaşi lucru?

poezie de Enrique Solinas din Din poezia Americii Latine (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Visez să am o pasăre,
iar mama să mă nască în cuib...
Niciodată n-am mers!
Pe picioarele mele s-au lipit fluturii
crezând că sunt floare...
Şi-au lăsat viaţa pe pielea mea,
obligându-mă să târăsc
greutatea nefericitei lor treceri.
În cuib mă simt abandonată...
Hrana păsării trece,
mai întâi,
prin ciocurile celorlalte fiinţe.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuib

Ascunde
iubirea coaptă târziu
în cămara gutuilor
amintirile
cu tâmple ude
calcă-mi-le
ca păsărle să ne facă cuib
pe umerii noştri
atunci când
ninge-n stele
din noi

poezie de Romiţa Mălina Constantin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

[cuib]

aveam vreo
şapte ani

se oprise
ploaia

era
seară

(ştiu sigur
că era seară
pentru că în livadă
tăcuseră
păsările)

se auzea
doar strigătul
cositorului

tata m-a luat
în braţe

eram cât un pui
de vrabie
căzut
din cuib

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul printre nori –
meşteresc de zor la cuib
rândunelele

haiku de Ioana Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

umblu în bocanci
cu-n anume bombeu
găurit (?!) poate trece o rază de soare
dinspre cer
înspre centrul pământului
şi
îşi face cuib între degete
la picioare. poate
anume...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

poetului i se plimbă cuvinte prin
măduva spinării
el le ignoră căci e captiv în
forma buzelor muzei
nu e nimic altceva decât liniştea pe care
o calcă în picioare strigătul lui lăuntric

poetul regretă că muza nu e altceva decât
o pipetă
cu care acesta îşi introduce nuanţă
printre prelungirile neuronale
căci ce sunt eu, dragă muzo,
sau cum îmi strălucesc poemele
în întuneric

îmbrăcată în versuri rătăcesc
din cuib în cuib în căutarea
ta
căci n-ai de gând să te arăţi la braţul paharului de vin
sau al ceştii de cafea, dragă muzo,
ce nu ştii tu e că paharul este gol de ceva timp
iar cafeaua se găseşte doar întru
poet

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să hrăneşti câinele
să-l mângâi
să-l priveşti în ochi
să-i spui o vorbă bună

să mergi la plimbare

să asculţi cum foşnesc bucăţile de gheaţă -
Dźwina trezită
ca pe o turmă de oi
le împinge
către iarmarocul de la Riga

cântecul marelui râu în dezgheţul iernii

să mergi de-a lungul plajei
fără să atingi ceva
fără să laşi vreo urmă

să arunci în râu o sticlă închisă
cu o scrisoare către cetăţenii lumii.

poezie de Aleś Arkusz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna mea (două cuiburi)

Au gândurile-ţi cuib la mine-n minte,
Revin în el de fiecare dată
Când aripile, înger prea cuminte,
De dor, te dor şi nu mai pot să bată.

Au visurile-mi cuib la tine-n suflet,
Revin în el de câte ori mi-e greu,
Când frânte mi-s picioarele de umblet,
Odihna mea şi Dumnezeul meu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 ipostaze ale cerului

I

Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.

II

De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.

III

Ochi estropiat
văzându-se doar
pe sine.

IV

Lichid vândut acestor ape
neîncoronate
(Tiara se află alături).

V

Pe cer se plimbă o furnică.

VI

Cuib obscur
al omului dispreţuind ciocârlia
fiindcă-o poate iubi.

VII

Iese un astru din altul.

VIII

Un fluture mort
de-o mie de ori mai de seamă
dar nimeni nu ştie nimeni
cum l-am putea regăsi.

poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În temniţa zâmbetului îşi face cuib agonia.

aforism de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!