Sfori de tei
Mai și-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.
Ar mai fi și-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din brațe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.
Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.