Vis
Visez să am o pasăre,
iar mama să mă nască în cuib...
Niciodată n-am mers!
Pe picioarele mele s-au lipit fluturii
crezând că sunt floare...
Și-au lăsat viața pe pielea mea,
obligându-mă să târăsc
greutatea nefericitei lor treceri.
În cuib mă simt abandonată...
Hrana păsării trece,
mai întâi,
prin ciocurile celorlalte ființe.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
În cuib de fericire
[soțului meu, cu dragoste]
fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărți cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.
împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să șții că te am doar pe ține
atunci când mă săruți și mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.
noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ții departe de beznă de hău
cu șoapte de iubire mă învelești duios.
tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia cuibului de barză
O barză și-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinții toți
I-au dat gură ca la hoți.
Barza și-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,
M-am uitat la ea sub fustă!
Și-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, și cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!
Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în șoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!
Vremea trece, moartea vine,
Și-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.
Suflete, de ce ți-e bine?
Suflete, de ce ți-e rău?
Barza care nu mai vine
Și-a făcut un cuib în tine
Și-a rămas în cuibul tău.
Suflete, de ce ți-e bine?
Cuibule, de ce ți-e rău?
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș face cuib...
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș face cuib....
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au lipit frunzele
de mine
de lemnul crucii mele
crezând că le sunt înverzirea
sperând că da
gogyohka de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib
sufletul mi-e cuib săpat în stâncă
și-n acest cuib a poposit un gând,
și stă la pândă ca uliul flămând
în haina lui într-o tăcere-adâncă.
în cuib i-aștern covor de frunze moi
sub agora pustie de la cer,
și l învelesc în pleduri de mister
ca gândul meu să nu vină-napoi.
la adăpost de ploi, și vânt, și soare,
să stea acolo ca un hoț închis,
s-aștepte solul ultimului vis,
venind pe-aripi de păsări călătoare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt vegetal
sunt floare de codru înspicată-n patru
lacrimile mele se transformă-n rouă
fluturi mă răsfață în scene de teatru
luceferi mă sărută pe la ora două.
am pus la tristețe lacăt și zăvor
și cearcănele le acopăr la oglindă
mă las fascinată de mândru izvor
de rândunici care au cuib în grindă.
simfonia codrului euforii produce
freamăt la picioarele muntelui duios
cerul cu miraje treptat mă seduce
și ploaia are gust de lapte gustos.
sunt floare de codru suspinul mi-e verde
lumini îngerești vreau să mă dezmierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odihna mea (două cuiburi)
Au gândurile-ți cuib la mine-n minte,
Revin în el de fiecare dată
Când aripile, înger prea cuminte,
De dor, te dor și nu mai pot să bată.
Au visurile-mi cuib la tine-n suflet,
Revin în el de câte ori mi-e greu,
Când frânte mi-s picioarele de umblet,
Odihna mea și Dumnezeul meu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
printre trestii
stă ascuns un cuib
mititel
are în el un mic ou
cu un ac fermecat
în interior
da da
cu acel ac vestit
în care se află
viața balaurului
dar ce se poate face aici:
că e păcat să asanezi mlaștina
și să strivești micul cuib
și să spargi oul mărunt
poezie de Ale Arkusz, traducere de Mira Łuksza și Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar viața aceasta complet fericită n-a ținut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moșul meu, care-și tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar țin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au avut soarta ei și pe care nu le știu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic și întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viață e un lucru extraordinar pentru cineva -- și nimic, absolut nimic, pentru alții!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În cuib supersonic
parodiez tristețea ca să mai zâmbesc
vreau să ajung la pronie cerească
în valuri de iubire sufletu-mi limpezesc
lumini de la sfinți să mă locuiască.
ziua stau pe gânduri noaptea stau pe vise
ca o pasăre cloșcă în cuib supersonic
adesea zbor spre ceruri larg deschise
să scap de canoane de frecușul demonic.
stau la taifas cu stele însuflețesc cuvinte
să am revelații, străluciri de argint
se coboară în suflet în inimă în minte
să nu mă rătăcesc nicicând în labirint.
vreau să descopăr drumul ce duce înainte
liberă ca vântul cu codrii să m-alint.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib gol
l
Stând în noapte pot să văd
un cuib care va dispărea în curând.
De pe stâlpul de lumină
un pui a căzut
până la cerul său.
Tatăl îl privește resemnat
pe cel care care nu era pregătit
să zboare.
Îl cheamă de două sau de trei ori, dar
el rămâne nemișcat
Corpul lui nu mai are nimic strălicitor;
acea rugăciune
de uitare fără cuvinte;
acel cântec
întunecat
în aer liber.
Mi-e frig la picioare,
mâine
cineva va mătura cerul.
Cum e posibil să uiți
atâta frumusețe abandonată?
mă gândesc.
Ce ar trebui să simțim noi
când ni se întâmplă același lucru?
poezie de Enrique Solinas din Din poezia Americii Latine (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta
Ei spun că simulez sau mint
În tot ce scriu. Nu este așa.
Adevărul este că eu
Simt prin imaginație.
Nu folosesc corzile inimii.
Tot ce visez sau las liber
Alunecă de pe mine sau moare,
Așa cum se întâmplă cu-o terasă care privește
La lucruri de dincolo de ea.
Acele lucruri mă călăuzesc.
De aceea eu scriu din mijlocul
Lucrurilor, nu lipit de picioarele cuiva,
Liber de propriile mele confuzii,
Preocupat de ceea ce nu este.
Sentimente? Să lăsăm cititorul să simtă.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Psihoză profundă
sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză
mă întind peste munți că un curcubeu
viața mea complicată vreau să fie roză
să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu.
răspândesc în lume zilnic câte o doză
de optimism crescut în cuib de stea
îmi spăl chipul cu rouă de pe tuberoză
în paradisul minții să simt dragostea.
în palmele timpului mă simt o mimoză
cu fluturi în piept dansând iubitori
îmi imortalizez fericirea în poză
alături de prietenii ocrotitori.
poezia inimii magnifică psihoză
o răspândesc în lume pentru visători.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Deasupra unui cuib de cuci
mai zboară doar gândul meu
înnobilat
de dulcele tău sărut.
Să nu-l chemi înapoi
decât dacă
își va face cuib
în inima ta.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
April
Într-o ramură-nflorită
E-agățat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-și cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.
Pasăre cu aripi lungi,
Unde ești și ce mai faci?
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadențe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Inima femeii? Și pasăre răpitoare, și cuib.
aforism de N. Petrescu-Redi (16 iunie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Amintiri dintr-o copilărie
Nu mi se-ntâmplă adesea, din păcate,
Dar azi m-am pierdut iar în pietate
Cu ochii-n lacrimi căutând părinți
C-un dor nebun, mai mult decât de sfinți.
Îmi mângâie timpanul vorba caldă
Ce-o avea tata... Mama iar mă scaldă
Cu mâini micuțe, parcă-n puf și ochi de pluș;
Mă dojenind că-s iar murdar, un jucăuș.
Aș strânge-n brațe aerul de atunci, aroma
Ce am pierdut-o dar o simt. Sunt iar aidoma
În casa parcă din povești ce le-am doar file,
Cu grădinița îmbujorată, plină de zambile.
Sunt iar la masă seara, ca-ntr-un cuib
Sunt printre rândunelele ce puii își îmbuib...
Aud cum tata, Breul, cheamă fin pe mama;
"Jeni, hai la televizor, începe serialul, drama..."
Sunt iar de mână rând pe rând la fiecare
În palme calde... Mergeam la plimbare;
Știută că-i la bloc, la tanti Mița cea mai bună
Mătușă; durdulia ce mă stânge-n brațe, ca o zână.
Sunt fericit; nici nu mai sunt acum! Eram,
Am nodul permanent! Nu știu, atunci plângeam,
Sau e-un pelerinaj ce nu vreau să sfârșească...
Ah, cum să fac să mă topesc în turla strămoșească?...
... Să fiu iar cu bunica mirosind, toată scrobită,
Cu pas se legănănd în broderie-n jur tivită,
În zi de mers la slujbă; "Că e-o sărbătoare...
"Nu uita vreodată, niciodată, zi de Înălțare!".
N-am nicio grijă, chiar de n-am de toate,
Am inima un fulg, o simt ce fin îmi bate
Și ce departe-i timpul; "Cum oare voi fi mare
Și cum voi arăta matur la-nsurătoare?"...
Dar nici nu-i timp, mă scutur, strigă cineva,
Mă cheamă... "Dane, mergem la vâlcea?"
Și ies, mă duc pierzându-mă-ntr-o zi de vară...
Știți, nu mai am părinți, nimic... Plâng prăbușit. Așa am rămas de-aseară...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib
Ascunde
iubirea coaptă târziu
în cămara gutuilor
amintirile
cu tâmple ude
calcă-mi-le
ca păsărle să ne facă cuib
pe umerii noștri
atunci când
ninge-n stele
din noi
poezie de Romița Mălina Constantin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Partitura pentru ferestrele copacilor" de Romița Mălina Constantin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fantezii în grădina secretă
în grădina secretă luceferi se scaldă în rouă
pregătind pentru lume fanteziile mărețe
cerul își mărturisește catapeteasma nouă
calea lactee răspândește norii de tandrețe.
stele se cuibăresc în cuib de rândunele
ar vrea și ele să zboare prin magic univers
s-au strecurat tiptil în gândurile mele
cu iubirea lor mai luminez un vers.
ramuri se leagănă nu vor să se culce
vântul ștrengar se joacă între corole
albinele în stup prepară visul dulce
timpul presară frenezii în console.
îndrăgostită-s de viața din noul mileniu
e atâta vrajă și dorul vrea să fie geniu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!