În odaia mea cea goală

Coboară înserarea, în odaia mea cea goală...
Umbrele-alungite, iar se târâie pe perete...
Întunericul, încet se lasă, ca o smoală,
Se prelinge printre jalnice de ani, portrete...
Pe masă, mai plânge-o crizantemă ofilită,
Veștedă în vază, agoniind încet să moară...
În colț, pe canapea, e o păpușă prăfuită...
Sunt eu... așa cum m-au lăsat ultima oară...
Am ochi verzui, pierduți parcă-n gândire,
Cu fața palidă, de porțelan, zâmbind absurd,
La un gând fugar, păstrat, poate o amintire
Sau la ecoul unui lied, din pianul mut și surd...
Ce tristă-i inserarea în odaia mea cea goală...
Vesel răsunau odată, voci, râsete năvalnice...
Și eu eram a cuiva, ce mă ținea în poală,
Dar azi, a nimănui, cu-atâtea alte jalnice
Jucării uitate, din alte vremuri, astăzi mute,
Pe piatra timpului, rămânând sculptate,
Atâtea clipe fericite, ce-acuma par pierdute,
Ascunse-n minți senile și înspăimântate...
Aștept... cu speranță un semn, o mâna dulce,
În odaia goală, să-i mai strig '' în brațe ia-mă''....
Pe gingașul piept, cu drag, din nou mă culce,
Să-mi întoarcă iarăși cheia, să pot zice... MAMA...

poezie de (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Ce tristă ...

Ce tristă-i seara în odaia goală,
Cu umbre stranii întinând pereții.
Văd chipuri ca întunecata smoală,
Jucând un ultim act în piesa vieții.

Ce tristă este noaptea în odaie
Cu somnul ce nu poposește-n gene,
Când gânduri negre se încing văpaie,
Luptându-se ca fiarele-n arene.

Ce tristă-i dimineața în lumină
Cu amintiri ce le credeam pierdute,
Strivite între munți de chin și vină,
Vrând roata timpului din loc să mute.

Ce tristă-i ziua când odaia-i goală,
De glasuri și de râsete golită.
Când liniștea e crudă, infernală,
Și la singurătate-s osândită.

Ce tristă-i viața-ntreagă-n suferință,
Când trec agonizând încet spre moarte.
Vii spaime-ascunse-n straiul de căință,
N-aș vrea vreodata cineva să poarte.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Veneția din geamul meu face valuri

Pastel cu epitet rămas
în
gât

Natură moartă
prinsă în flagrant

Urâte
ca să-mi țină
de urât

Și
odaia goală
ca
să-i fiu
amant

poezie de din Poeme infracționale (9 septembrie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Papușa automată

Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...

Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce rușine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Și să tac...
Că păpușii n-ai ce-i face,
Și păpușa dacă vrea,
Mori cu zile după ea!...

Cine ești, păpușă mică,
Cu ochi verzi de levănțică
Și cu unghii de urzică?...
Cine ești, păpușă blondă,
Cu prezența vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea -
Până și-n odaia mea?...
Cine ești
Și ce poftești?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?...

Papușică prost crescută -
Ochi căscați
Și gură mută -
De ce taci și nu vorbești?...
Sau, ca zâna din povești,
Nici tu nu știi cine ești?...

Fii cuminte...
Și-nțelege
Că papușa, când se strică,
S-a sfârșit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpușică
Cum ești tu -
Păpușă mică,
Cu prezența indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Și-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată "pierde-vară".
Fii cuminte
Și, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea -
Lângă mine...
Uite-așa!...
Ca papușile-n vitrine
Sau ca sfintele creștine
Când Cristos le convertea!...

Și de milă - că era,
Biata fată,
Goală toată...
Și n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... -
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară -
Mai mult vină... literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpușica e cuminte!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înțeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereți atârnau gânduri răvășite
apoi a venit dimineața, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Din urmă

Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ionel Teodoreanu

O femeie iubită, intrând pentru prima oară în odaia unui bărbat, e un miracol de împrimăvărare. Dar câte femei n-au intrat în odaia unui bărbat și câte nu vor mai intra! Prea multe buchete de flori au fost în odaia bărbatului culoarea de întâmpinare și gestul ei. De prea multe ori inima a bătut în preajma sosirii, pe când ochii priveau pe fereastră și pasul neliniștit alerga. De prea multe ori prezența prelungită a acelei femei a fost simbolul umilitor al sațului trupesc. Și-ncetul cu încetul, femeia iubită nu mai intră în odaia bărbatului, ci numai în patul său.

în La Medeleni
Adăugat de AndreeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.

Găleata goală

era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
și apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu mințile pierdute
revenea la bloc ținând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câțiva metri de intrare
privea disperată în jur

găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puțul
unde clipocea apa cu bucurie

găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Odaia itinerantă a poetului

Cine-i Bacovia bănuiește poate numai ploaia
dar de ce Doamne mi-a fugit pe ferastră odaia

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Amiezi de noapte

Vin vremuri roșii, de răscoală,
Să împle vârf privirea goală
Mocnind din codri și din stânci
Căușul ochilor adânci.

Iubito, fumegă din mine
Reci ruguri sterpezite, line,
În tâmpla străzii, brumărie,
Un cântec surd de pușcărie

Mi-s vineți ochii cum sunt cerbii
Goniți de la ospățul ierbii,
Sătui de noapte și de vis
De dor ucis, de vis ucis...

Vin vremuri roșii de răscoală,
Cuțit să-mi vâre-n palma goală,
Frunziști din ramul strâmb și drept
Să mi le svârle ude-n piept

... Se răsucește-n somn orașul
Si jar de stele, cu făgașul
Stă aruncat, al nimănui
Sub cerul adormit, verzui

Și dube cenușii, gonite
Cu ochii vineți din orbite
Opresc în șanțuri, în amiezi,
Râs înnoptat de huhurezi

Și, în amurg de noapte sură,
Zac trupuri far'căutătură
În șanțurile străzilor,
Cu țărna strânsă-n pumnii lor

Dar udă, peste cei din șanțuri,
Noptirea joacă-albastre danțuri
Și hoiturile din noroi
S-or ridica, în rand cu noi

Cu plumbii sângerați în ceafă,
Vor arunca din gură, cleafa,
Pe tâmpla străzii brumării
Un cântec surd, de pușcării...

poezie celebră de
Adăugat de AlicyaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Luca Caragiale

N-apuc să sfârșesc, și iacătă hamalii... Au sosit pentru mutat; adică, pentru mutat, vorba vine; căci, de data asta, nu știu cum făcurăm, n-am avut noroc să ne mutăm... Dar în sfârșit, tot putem zice că e ca o jumătate de mutat, poate chiar mai mult decât jumătate; fiindcă, după multe chibzuințe în familie, am văzut că nu eram destul de bine așezați și ne-am hotărât să ne așezăm mai bine, anume: în salon, odaie de dormit; în odaia de dormit, sofragerie; în biurou, salonul; în sofragerie, odaia servitorilor; în odaia servitorilor, bucătărie, și-n bucătărie, biuroul...

finalul de la De închiriat de (1900)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

M-ai crede...?

Dacă ți-aș spune azi copile
Că eram mic și mă duceam cu vaca,
Iar haina ruptă de pe mine,
Era prea mare și-o călcam cu talpa?

M-ai crede sau m-ai lua în râs,
Sau ți-ai întoarce privirea de la mine?
Pentru că știi copile cât am plâns,
Si cât de greu a fost ca să te cresc pe tine.

Eu n-am avut copilărie, am muncit de mic,
Bunicii tăi nu m-au lăsat la școală,
Eu astăzi nu îți cer ție nimic,
Doar te aștept, azi curtea mi-e prea goală.

Imi amitesc că tremuram în luncă
Când pica brumă peste iarba ofilită,
Iar vita noastră începea să plângă
Si mă privea parcă cu milă și obidă.

-Ehei copile, astăzi plâng,
Sunt amintiri ce dor mai rău ca boala,
Nu pot în brațe să te strâng,
Si cel mai mult mă doare depărtarea!

Că de-ai fi fost aici cu mine
Te-aș fi rugat ca să mă duci pe câmp,
Mi-au mai rămas puține zile
Si nu am lacrimi să mai plâng.

Mi-aș fi dorit să văd ultima oară
Malul izvorului unde plângeam,
Să simti și tu cum este să te doară
Când alții râd de tine că tatal tau este țăran.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mircea Ursei

Odaia aerisită

În odaia casei mele,
Cu ferestre și perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată,
Cu aroma din grădină
Și glăscior de la vecină...
Eu inspir și savurez,
Ambele le onorez,
Arunc privirile afară,
Văd lumini de primăvară,
Dulce e culoarea vieții
Și răcoarea dimineții...
În odaia casei mele,
Cu ferestre și perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cesare Pavese

Pisicile vor ști

Va cădea iarăși ploaia
pe știutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respirație sau ca niște pași ușori.
Iarăși briza și zorii
vor înflori odihnitor
sub pașii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor ști asta.

Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor ști asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite și pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.

Vei face și tu anumite gesturi.
Și vei răspunde cu vorbe
(o față a Primăverii)
și vei face și tu anumite gesturi.

Pisicile vor ști asta
(o față a Primăverii);
ploaia blândă,
zorii cu obraji de zambilă
sfâșiind inima cuiva
căruia nu-i mai este demult dor de tine,
sunt surâsul trist
cu care surâzi tu în singurătate.
Vor fi alte zile,
vor fi alte voci și-alte treziri dimineața.
Vom suferi în zori –
o față a Primăverii

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Meseria de a trai" de Cesare Pavese este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.90- 35.99 lei.
Adrian Păpăruz

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnișoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile mă lăsa singur
să admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai știut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa știu că și ea
s-a îndrăgostit de tine
și te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovății imaginare
poate se va îndrăgosti și de mine
dacă o rog...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Ecoul

În față e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui și culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădește vibrații în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde și plânge
și se întoarce
și pleacă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul mutilatului de război

Se leagănă odaia lunecând...
Parcă-ar avea picioare, odaia...
Desigur, are...
Nu le zărești... dar să se miște
cum ar putea altfel?
Odăile-au picioare
ce-l poartă ușurel...

Se leagănă odaia lunecând
spre râpi de-oglinzi ce curg,
râpi de oglinzi,
cu line râuri care merg și ele
( nu-i rău să meargă fără de picioare )...
....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Viorel Muha

Liniștea toamnei

timpul câteodată își scutură pletele obosit
în răsărituri și apusuri îl vezi încă zâmbind
dulcele tău chip rămâne amintire
pe versurile lui Eminescu și-n povestire

firele de raze din soare de clipe
sunt întodeauna picuri bine venite
o lacrimă din colț de geană
picură liniștită, adormită, nerăzvrătită

alunecă încet și liniștitor
încă sperând și strigând cu dor
este toamnă lungă-n câmpie
te aștept încă aici în seara târzie
...
și moleșeala dulce de fericire
îmi dă speranță încă pentru iubire

poezie de (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Vântul

Mor culorile frunzelor,
vântul scutură copacii.
-Nu-l face să tacă!
El soarbe albastru,
e viu, e-n transă și aleargă.

Zarea și-a pus o mantie, în valuri albe,
iar ochiul mi-e înecat în vânt.

Ziua privește stângace
în luciul oglinzii mincinoase.
Timpul îmi expiră încet și sigur,
în concentrice sculptate în nisipuri.

Au rămas cuvinte nerostite,
pe masa palidă și goală,
sugrumate de dezordinea gândirii.
Marginea literelor își păstrează întunericul,
tăcerile se sfâșie în riduri,
în oraș e lumină și vânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori pete...

Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viață pictată fără defecte?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aștept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur și o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete?
Nu cred în minciuni și nici în povești
Care încep cu "A fost odată"
Și se termină când nu mai ești
Nu este ușor să visezi,
Mai greu este să te trezești
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune povești.

poezie de (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria MedeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Kalasnikov abia-nfrunzit

Atât de proaspăt, versul tău verzui
m-ademenea, duios, din vreme-n vreme,
și dorul meu se-nfiora hai-hui,
învăluit în sfârcurile-ți mov,
iubito, ia-mă azi de unde nu-s,
ia-mă pe sus,
mă umflă cu mascații
și-obligă-mă să îți reintru-n grații,
să-ți mobilez firida din alcov,
ca-n alte anotimpuri, alte vremi...

Și-apoi, întocmai ca soldatul rus,
cu sufletul năpraznic răscolit,
aștept la pieptu-ți dulce să mă chemi,
să te mitraliez cu crizanteme,
cu un kalasnikov abia-nfrunzit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook