Liniștea toamnei
timpul câteodată își scutură pletele obosit
în răsărituri și apusuri îl vezi încă zâmbind
dulcele tău chip rămâne amintire
pe versurile lui Eminescu și-n povestire
firele de raze din soare de clipe
sunt întodeauna picuri bine venite
o lacrimă din colț de geană
picură liniștită, adormită, nerăzvrătită
alunecă încet și liniștitor
încă sperând și strigând cu dor
este toamnă lungă-n câmpie
te aștept încă aici în seara târzie
...
și moleșeala dulce de fericire
îmi dă speranță încă pentru iubire
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.