Pisicile vor şti

Va cădea iarăşi ploaia
pe ştiutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respiraţie sau ca nişte paşi uşori.
Iarăşi briza şi zorii
vor înflori odihnitor
sub paşii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor şti asta.

Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor şti asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite şi pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.

Vei face şi tu anumite gesturi.
Şi vei răspunde cu vorbe
(o faţă a Primăverii)
şi vei face şi tu anumite gesturi.

Pisicile vor şti asta
(o faţă a Primăverii);
ploaia blândă,
zorii cu obraji de zambilă
sfâşiind inima cuiva
căruia nu-i mai este demult dor de tine,
sunt surâsul trist
cu care surâzi tu în singurătate.
Vor fi alte zile,
vor fi alte voci şi-alte treziri dimineaţa.
Vom suferi în zori –
o faţă a Primăverii

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează
de data asta curge
patriotismul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici una din afirmaţiile pe care le găsim într-un roman nu poate fi luată izolat, fiecare dintre ele se află prinsă într-o confruntare complexă şi contradictorie cu alte afirmaţii, alte situaţii, alte gesturi, alte idei, alte evenimente. Doar o lectură lentă, de două ori, de mai multe ori repetată, va pune în evidenţă toate raporturile ironice din interiorul romanului, fără de care romanul va rămâne de neînţeles.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infectat cu iubire

un om, alţi oameni
şi umbrele lor
vorbind prin semne
despre distanţele
ce ne separă
desăvârşind absenţa

o durere, alte dureri
şi piroanele-înfipte
în inima împietrită de spaimă
pe care sufletul se caţără
pentru a ajunge
la Dumnezeu

o moarte, alte morţi
şi toate lacrimile
scurgându-se tăcute
sub o mie şi una
de măşti părăsite
de speranţe şi vise

o floare, alte flori
şi amintirile cu petale de foc
sperând să mai fie
măcar o dată privite
prin ferestrele
oarbe ale cărnii
pentru a resuscita
poezia din noi

o lume, alte lumi
şi stelele lor căzătoare
făcându-ne cu ochiul
înainte de dispariţia lor
în spitalul obscurităţii
universale

o pâine, alte pâini
şi trupurile aburinde
cu care întâmpinăm
îngerul foamei
fără de sfârşit

o tăcere, alte tăceri
şi umbra care continuă
să-mi fie alături
ca un câine care
nu-şi trădează stăpânul
îndemnându-mă
să scriu, să scriu...

un cuvânt, alte cuvinte
şi pixul meu care lasă
urme albastre pe hârtie
de parcă cerul ar păşi
pe zăpada uitării

o zi, alte zile
şi poemul acesta
limpede ca o lacrimă
prin care mă priveşte
moartea cu masca pe faţă
neîndrăznind să mă atingă

fiindcă
sunt infectat
cu iubire

poezie de Ionuţ Caragea din premieră (3 aprilie 2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri obosite

mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescăruşilor
liniştea curgea oblic
printre obosite şoapte
drumuri mergeau agonic în tristeţea serii
erau încărcate de întrebări eşuate
azi păşesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt ţipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului...
cioc-cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte-poeme

Mi-ai trimis o ploaie de taină,
Într-o noapte pictată pe geamul
Gândului frânt de mărunte neputinţe...
Nu seamănă cu alte ploi care şterg
Culoarea din iris...
Asta îmi bântuie visul,
Cu puntea albă, mâna întinsă, o floare
Şi ploaia se rupe în franjuri de soare.
Este iarăşi o zi pe brăţara
Mâinii lui Dumnezeu,
Ca să rodim cu faţa la lumină,
Când clopete sparg dimineaţa,
Iar cuvintele par poezii din altă viaţă.
Nu m-ai întrebat câte ploi am numărat...
Nu te-am întrebat dacă-mi dai cuvintele-n poeme...

poezie de Constanţa Popescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul fanteziei

Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poţi simţi că până şi o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămăşiţa unor prea multe treziri.

Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieţii – înaintea pământului,
sub cerul tăcut – în aşteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem şi pentru a trezi încă o dată ţărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se linişteşte, împreună cu noi.

Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura –
dacă mâna vie s-ar simţi plină de viaţă atingând acea mână –
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, îngheţat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorţite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mişcă.

Alte dăţi, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în aşteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaie, ploaie la miezul nopţii, doar ploaia dezlănţuită
Căzând peste cabană sumbră – şi solitudinea, şi eu,
Amintindu-mi iarăşi că o să mor
Şi că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulţumi
Pentru că mă spală şi-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.

Binecuvântaţi sunt cei morţi pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii şi cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniştite şi încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănţuită să n-o dizolve, mai puţin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect şi
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.

poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

cuvântul meu răscoleşte liniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristeţea serii
încărcate de tăcere şi multă, multă durere
plec, păşesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniştea cade în noapte printre şoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului oprită

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a aşternut liniştea.
Nu asta ne-am dorit?
Dumnezeu a ascultat
sufletele noastre
chinuite şi ne trimite,
ca pansamente,
pentru răni, alte griji,
alte preocupări...
După atâtea zile,
nu mai avem timp
să ne întrebăm:
"Cum ar fi fost"?
Nu mai avem timp
să aşteptăm răspunsul:

"Minunat"!!!

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, mai mult decât oricând, viaţa trebuie să fie caracterizată de un simţământ de responsabilitate universală, nu numai naţiune faţă de naţiune şi om faţă de om, ci, de asemeni, om faţă de alte forme de viaţă.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi mereu că există un mâine care îţi va aduce alte şanse, alte vise şi alţi oameni care să te iubească şi să te preţuiască. Aminteşte-ţi că eşti o minune, că meriţi tot ce este mai bun şi mai frumos şi că ai o mare datorie faţă de tine: să fii fericit!

citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luna martie observaţi cum constelaţiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit. La mijlocul ţi sfârşitul primăverii observaţi cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteţi identifica alte constelaţii. Porniti de la oiştea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeţi după curbura arcului şi daţi de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelaţia Bootes sau Văcarul pe româneşte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

să îţi explic: stăteam în întuneric. în
acest spaţiu se formau tot alte şi alte cercuri
noroase (cumva, ca de smoală) asemănătoare
cu acelea ce prind contur în mijlocul unei ape care
a cunoscut imediat greutatea unui corp, evident.
puteam simţi viitorul, mirosea a trecut. nu exista
materie. puteam auzi cum răguşeşte nimicul.
tot ceea ce înţelesese lumea până în momentul
de faţă (cu bune şi cu rele) era greşit. adieri
de voci mă atingeau uneori. îmi spuneau să
rămân (fiecare, pe rând). am deschis mai apoi
ochii. mă durea însuşi faptul că m-am trezit.

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Oraşul e trist, iar eu ca în alte nopţi pun versuri pe foi,
Îmi e dor de ochii tăi, de tine, îmi e atât de dor de noi.
Soarta uneori este cu fiecare om extrem de nedreaptă,
Pune faţă în faţă două inimi şi-apoi decide să le despartă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 aprilie 2020)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni spun că pisicile sunt ticăloase, diabolice şi crude. Adevărat... şi au şi alte calităţi excepţionale.

citat din Missy Dizick
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că omul poate deosebi răul de bine demonstrează superioritatea sa faţă de alte creaturi; faptul că totuşi face rău arată inferioritatea sa morală faţă de orice altă creatură care nu poate face acest lucru.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primăverii

Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aş vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineaţa împlinirii
Pe aripi de vânt eu ţi-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aştept momentul să-l desluşeşti
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat paşii către copilărie
Şimţeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.

poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El există

el există, îi simt mişcările în aer
cum un miriapod pe frunza pe care o devorează
lăsând în urma lui imagini ale verdelui
culoarea asta care înseamnă viaţă dispare
în trupul fusiform lungindu-se până
la durerea din inimă
el se ascunde printre pixeli
ca într-o pădure imensă căreia
nu îi va face faţă oricât mi-ar ronţăi
nervurile sentimentelor
oricâţi copaci ar rămâne
găuriţi în intimitatea lor
el se ascunde după nişte paravane tehnice
ca un luptător căruia îi pare rău
să-şi consume muniţia pe fazani ori potârnichi
tace nu mişcă e un cercetaş care după ce m-a descoperit
crede că ştie totul despre mine
eu las câte un semn în fiecare pagină
poeziile se înteţesc şi frigul
îl simt cum se ascunde în alte cuvinte
fals tratat de dragoste

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii prudent faţă de oamenii care dispreţuiesc pisicile!

proverbe irlandeze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri neesenţiale

Ce rememorează pisicile din zile?

Ele îşi amintesc unde pot să se adăpostească de frig,
cotloanul cel mai călduros, locurile unde se află mâncarea.
Îşi amintesc inamicii, locurile unde au cunoscut durerea,
cârâitul iritat ale păsărilor, aburii calzi ai pământului,
utilitatea prafului.
Îşi amintesc scârţâitul unui pat, sunetul
făcut de paşii stăpânului,
gustul peştelui, dulceaţa smântânii.
Pisicile îşi amintesc ceea ce este esenţial,
lăsând toate celelalte amintiri să se evapore ca lipsite de valoare;
ele dorm mai adânc, mai odihnitor decât noi,
ale căror inimi se frâng rememorând atât de multe
lucruri neesenţiale.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!