Rodica Nicoleta Ion

Dimineața... Sfârșit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanța ei roșiatică.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Pe alocuri, frunzele căpătaseră o culoare arămie, vestind în neliniștea lor, începutul anotimpului ploios, cu nopți lungi și întunecate, ziditoare de umbre nepăsătoare și reci. Acum însă vara se încăpățâna să părăsească înălțimile, încumetându-se să mai vegheze câteva săptămâni asupra fermecătorului tablou.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Bucați de stele arse

O toamnă grizonantă
îmi săpa în trup:
mi-e dor de tine
și văd cum cad
în cuibul gol
bucăți de stele arse.

Aș vrea să sparg retina frunzei-
pământ și cer
dospind într-o culoare,
iar tu,
să-mi legi la gleznă
șirul de mărgele al ploii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mă personificam și mă dedublam în ființa naturii, trăind la parametrii spirituali greu de depășit. Am înțeles, integrându-mă în trupul acestei toamne târzii, că pot fi o eroare, atât de ușor, dar nu înțelegeam de ce umbra mea devenise eroarea de-a fi. Poate că trăiam o cu totul altă datorie, a vieții anterioare, iar acum mă grăbeam să împlinesc tot ce aveam de făcut, în scopul de a mai trăi câteva mici frământari menite să-mi asigure fericirea la care visasem dintotdeauna. Și uite așa, căutam să ma pierd de ea, de umbra, dar ea, credincioasă, mă urma peste tot.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plopii

Împodobiți cu vată, păreau plopii,
Precum bradul bunicii de Crăciun,
Cu galbene gutui și mere roșii...
Dar toate au trecut precum un fum.

În amintire a rămas o umbră...
Văd dansul focului arzând în noapte
Simt dulcele miros de lemne arse
Și-aud în gând ale bunicii șoapte

Mă doare cu-aceeași melodie
Și-acelea dulci povești le-aud și-acum
Și simt cum pe genunchi încă mă ține,
Și-n sobă lemnele-s făcute scrum

Bunicu-i cu mustăți de promoroacă
Bunica e cu tâmplele-argintii
Dar mă trezesc din vis și dintr-o dată
M-apasă vise tandre în nopți târzii.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

vrăbiuțo stai –
nu mai stârni frunzele
acestei toamne

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dimineața acestei zile mi-a amintit de copilărie, de fericirea de a alerga desculță, după fluturi, prin iarba tăioasă sau prin nisipul fierbinte, furând din energia binefăcătoare a Terrei.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nichita Stănescu

Eu sunt o frunză. Parcă tu nu știi ce este aceea o frunză? Tu cunoști frunzele copacilor și prin aceasta le și stăpânești. Însuși timpul cunoaște frunzele copacilor și le stăpânește. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuși ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.

citat celebru din
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Poezia sângelui

Trăiesc în versuri Doamne

trăiesc în hexametri și extaz

în frunzele acestei toamne

am tot trecutul până azi

poezie de din Axiomele lui Don Quijote (18 septembrie 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ochi în pleoapă

mă voi întreba mereu
ce din toamna arămie
ne așază ochi în pleoapă
și soare în păpădie?

nu știu, nu știi cum și cine
ne așterne pe obraz,
sufletele împerecheate-n
agonie și extaz.

alergând prin frunze arse
ploaia-i zbor de picuri mii
dragul meu deschide gura
să redevenim copii!

să foșnim frunzele moarte,
să umblăm după furnici
si să ne mirăm că ploaia
are mâinile-așa mici

să spargem Calea Lactee
cu o piatră într-un lac
și să-mi sorbi cu suflu-ți suflu-mi
când privesc în sus și tac.

ce din toamna arămie,
(mă voi întreba mereu)
ne așază ochi în pleoapă,
stii tu oare,
dragul meu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde și părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeți
Necuvântătoare
Și clipe amare.
Apoi te-ai înfășurat ca un șal
De vis și de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru și
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu finețe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viața mea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La malul copacilor

La malul copacilor,
Păsări sângerii frânte din răsărit...
Inima plânge, dar luptă.
Steagul alb al dreptății
Așteaptă să își vadă tăcerea
Înfigând sulița secundeleor
În albia cerului.
Fluturăm imn de dreptate
Și organizăm miting
Împotriva durerii.
Spernțele portă stindardul luminii...
Roua ne-a picurat în privire
Iubirea de semeni.
Veniți! Oferim gratis
Din licoarea timpului scurs...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Păsări în zare -
frunzele cad peste noi
plouă cu soare

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La vremi târzii...

De-acum, la vârsta senectuții,
Când a privi (gândești că pot?!)
Să mă las pradă virtuții,
Eu vă las, iubiții mei, un ciot...

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

S-a înnoptat

S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Și i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolțiseră
Ierburile de sentimente
Și unde lumina se cununase cu liniștea

Și cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Și m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Și stelele s-au ascuns...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Toamnă-n afară și-n noi

Arcadă de frunze aurite și plânse
Ne-acoperă fruntea
Bătătorită de vise.
Speranțele ning la tâmple de gheață
În noi și-n afară de noi, este frig.
Bântuite de stele,
Privirile trec aceleași,
Gălăgioase și blânde
Peste arcușuri obosite și frânte.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Într-un ritm lent și nealterat.
Ce toamnă! Ce noapte!
În blocul operator al universului minții
Asudează părinții...
Tic-tacul tăcerii se-aude
Scurgându-se în clepsidra dureri.
Răniți, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminți.
Candele vii, ard, trec, trec grăbite spre mâine,
Spre toamne târzii -
Grâul copt strâns în pâine.
Brățări de ramuri se prind de brațe,
În dansuri de suflete arse.
Părul croșetează povești
Cu gutui la ferștri.
Ne plimbam pe alei pustiite
Aducerile-aminte.
E toamnă... o toamnă cu temenele
De frunze și miere.
Mătănii cad în râuri de ploi...
E toamnă-n afară și-n noi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Și va veni...

Și va veni și ziua-aceea-n care
Vom fi aflat că viața-i de vânzare,
Că timpul existența corodează...
Zadarnic omul, ani la rând visează!

Și vor veni cândva, în ani târzii
Și toamne cu poeme cenușii,
Albume, amintiri, lacrimi, tăcere...
Triști, pustiiți, lipsiți de mângâiere,

Vom aștepta cu suflet de părinte,
Un prunc, cu vorbe bune să ne-alinte,
Dar sufletul ni-i gol atunci și plouă
O toamnă poate, poate încă două...

Clepsidra toarce timpul... Ca un clopot
Se-aud în noi secundele. De ce,
Copii, uitați de cei ce v-au dat viață
Și-i părăsiți așa de repede?!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Acest sfârșit de vară avea în el ceva sublim, înălțător și simplu în același timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat și discret, frunzele se înălțau într-un ritm lent, amețitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneș, ca mătasea pe trupul mireselor.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Frunzele dantelate, creionate de linii frânte închise, tremurătoare, sfioase, cădeau în ciorchini peste "lumea de jos".

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Din lanul fără sfârșit al universului răsărea semănătura de stele.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook