S-a înnoptat
S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Și i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolțiseră
Ierburile de sentimente
Și unde lumina se cununase cu liniștea
Și cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Și m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Și stelele s-au ascuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.