Rodica Nicoleta Ion

Frunzele dantelate, creionate de linii frânte închise, tremurătoare, sfioase, cădeau în ciorchini peste "lumea de jos".

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc și profund
Despre nemărginire.
Tai și adaug linii frânte
Și semne,
Cuvinte și sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniștea
Pe tăișul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a așterut liniștea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Chemare

Bolborosesc a chemare
Ploile toamnei acesteia...
Bolborosesc a must rubiniu dând în fiert,
A gutui, a târziu -
O voce de clopot ascunsă și gravă...
O toamnă bolnavă...
Bruma se-nghesuie ca un ciorchine
La adăpostul ramurii frânte.
Frunzele cad în cascade de jad...
În ziua de mâine o altă toamnă,
Banală, pustie și goală...
Ca o zi învechită, de școală,
Cu clasa gheboasă
Și abecedarele vechi,
Cu muguri de vis la urechi...
O toamnă plutind
Peste lumea de nea, peste albul tâmplelor reci,
De bătrâni cuminți, reumatici, dureros de apatici.
O toamnă prin care și tu ai să treci.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Priveam prin fereastra deschisă miliardele de licurici intregalactici ce se aventurau pe necuprinsul albastru, desenând linii frânte, fulgere vii rămase să vegheze întunecarea. Cerul înstelat era orizontul spre care zburam, prinzându-mă de vise bălăcite în necunoscut.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Păsări în zare -
frunzele cad peste noi
plouă cu soare

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Simfonie de toamnă

Au venit zile reci,
Zile cu ploi,
Lacrimi cerești
Au căzut peste noi...
Dirijor renumit,
Vântul ne-a miruit.
Modela pe arcușu-nvechit,
Cu degete frânte,
Reumatice, goale,
Sentimente cu molecule de frunze
Ce cădeau risipindu-se-n noi.
Apoi violonistul
S-a transformat în cenușă.
Dormea sub arcușul de ploi,
În așternutul din noi.
Buzele îi furaseră răsăritul
Și doar urme de soare
Purtând trofeul vechiului ieri,
Colorau, înca vii,
Rapsodii de culoare.
Ne acopeream cu tăceri
Sub copaci viorii.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lumina cădea în solzi lucitori, de naftalină și vrajă, printre ochiurile tremurătoare, de jad, ale ramurilor.

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Un eșafod de viespar acoperă cerul, ciorchini de stele evadează din noapte, în ochiul meu înnorat, un pâlc de copaci defilează fugar printre gene...

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

o lume plângând -
în coșciuge închise
urme de Covid

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De toamnă...

Vezi?! Afară plouă... Și e frig... Și plâng
Tremurându-și umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate și trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.

Plouă mocănește, cu stropi mici și reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheați pe veci
Și de remușcare, șoaptele se-adună
Și vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...

Brațele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul și-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său își are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...

Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Și pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...

Ploi bolnăvicioase... Trec copii la școală...
Toamnă... toamna vieții, crudă și amară,
Vin cu scorțișoară, iz de guturai,
Toamna iarăși vine cu al său alai!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Ape perfecte

Urma să-ți pasc urma!
Copacii cădeau de pe mine
și cădeau
cădeau de pe mine umbrele și tălpile
cădeau în tufișuri
ce cădeau
în ape ce miroseau
a cădere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Truță

Chiar în mijlocul zilei, guzganii ocupară Gara. În câteva clipe, în țipetele celor câțiva călători, invazia cenușie cuprinde peroane, terasamente, linii. Ciorchini de șobolani atârnă, târtiță lângă târtiță, pe pereți, pe ferestre și acoperișuri. Două garnituri de tren staționate sunt pictate busc în cenușiu. Șeful gării, aflat pe peron cu paleta întinsă, e acoperit, într-o singură clipă, din tălpi până la caschetă, pe revere, pe mustăți. Rămâne ca o mumie în mijlocul peronului devenit o mare cenușie, cu valuri tremurătoare, pufoase.

în Raiul șobolanilor (1999)
Adăugat de Delia JulaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Unde e dragostea?!

Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca niște vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se țin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oamenii, ici-colo, treceau ca niște umbre frânte din amintiri. Gânduri fără cuvinte se simțeau din nou vibrând în fluiditatea timpului cast. Ancora vieții rămânea încă fixată pe fundul Oceanului Univers.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zapezile,iubirile

și iar se întorc în ceruri rădăcinile
se duc să-și ascută simțuri noi,
vegetale

așa se scriu zăpezile,
din aripi smulse raiului,
ca niște risipiri alb-violacee
peste pleoape ruginii
și închise

sfioase izvoare
sortite nenăscut oceanului

așa se înfiripă iubirile,
din te miri ce anotimpuri trecând hai-hui,
în tresăriri subcutanate,
prin piepturi fluorescente
și deschise

poezie de
Adăugat de Mona DiniciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dimineața... Sfârșit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanța ei roșiatică.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pentru asta am devenit cer

Fluturi de luare-aminte
Își pălmuiau umbrele alungite...
Stelele cădeau din înalt
Și se stingeau pe asfalt.
Cioburile clepsidrei evadaseră
Dincolo de secunde,
Se așezaseră ciorchine
Pe brațele ude.
Creșteau în mine copaci de lumini
Și stelele în carenea-mi, prindeau rădăcini.

Pentru asta am devenit cer!
Și ploi de cuvinte cădeau din mine,
Lacrimi și suferințe...
Non-sens. Un palmares de îngeri.
Un ținut al renașterii
Când fluturi de luare-aminte
Își pălmuiesc umbrele alungite.
Iluzii... Și vis de poet...
Pentru asta am devenit cer
Și am fost dată la amanet.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O draperie de liniște își lăsa faldurile să cadă peste scena vieții, peste actorii ce-și joacă rolul ireproșabil și calm.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tributar, focul verii își arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleștar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse și vii, smălțuise copacii tiviți cu aur și purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simțim miresmele dulci.

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Freamăt

Lin alunecă sub gene șerpuielnica chemare,
Iarna vieții se așterne, biciuind și cer și mare,
Se aruncă-nspre tăcere valuri dantelate - spume,
Se aruncă-nspăimântată clipa-n cercuri de genune.

Stâncii care îngenunche - cruce fără chip și nume,
În poeme-ndoliate, în eterna rugăciune,
Vezi zadarnic cum se plânge, cum se uită, se iubește,
Tot ce-i viu pe lumea asta, drumul vieții părăsește.

Lut setos de întuneric, stele-n tină aruncate,
Când demonic, când feeric, în ale uitării șoapte,
Calc tăcut pe vreascuri ude de a lacrimii corvoadă
Și sunt lacrima ce curge, încă, fără să se vadă.

Spațiul care leagă lumea de etern și neuitare
Se dilată, se comprimă, se frământă, plânge, doare...
Viața-i numai o secundă între două viduri, vad...
Îngenunchi pentru o clipă, stea la tâmplele-i să ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook