Rodica Nicoleta Ion

La malul copacilor

La malul copacilor,
Păsări sângerii frânte din răsărit...
Inima plânge, dar luptă.
Steagul alb al dreptății
Așteaptă să își vadă tăcerea
Înfigând sulița secundeleor
În albia cerului.
Fluturăm imn de dreptate
Și organizăm miting
Împotriva durerii.
Spernțele portă stindardul luminii...
Roua ne-a picurat în privire
Iubirea de semeni.
Veniți! Oferim gratis
Din licoarea timpului scurs...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Steagul de luptă

Dacă te îmbraci
în zalele Adevărului
și ții lângă inimă
scutul dreptății,
când îți mâni
roibul speranței
spre mântuire,
iar din șaua
echilibrului incert,
pe spinarea timpului,
împlânți
sulița
Credinței
în balaurul păcatelor,
înseamnă
că ai câștigat
bătălia
cu Moartea,
nedemnă
de a sta
lângă tine,
pe steagul
de luptă
al lui Ștefan
Cel Mare
și Sfânt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ți-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Același vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit pașii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respirația să te iubească
Sincer și dezinvolt,
Mă cațăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Epilog la timpuri noi

Ne amăgim cu tinerețea, dar murim cu fiecare secundă.
Nu împărțim cu nimeni tăcerea. Iubirea se uită...
Iubirea e roua în care lacrima se odihnește o clipă, apoi un curcubeu de vis se ridică.
Inima este o mânăstire în care coboară îngeri cu aripi de ceară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcerea

Tăcerea mă strânge
În brațe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Și visele...
Mă amăgește... și mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ninsoarea asta...

Ninge! Ninsoarea asta îmi acoperă sufletul...
La tâmple, nămeții cresc amenințător.
Nici nu mai știu dacă e primăvară
Sau doar visez la lucrul acesta.
Sufletul meu împrumută lucirea stelelor
Îmbibate în sânge, trecute prin foc...
Mi-am călit tăcerea.
Mi-am închis zăpada în tremurul sângelui
Tăvălindu-se prin nămeți.
Am presărat-o peste cuvintele
Ce purtau încrustate în ele
Patimile lumii.
Îngeri veniți în oglindă
Mi-au sărutat timpul.
S-a deschis cerul ca o fântână
Și din mine, a nins peste voi.
Ochiul-planetă a avut viziuni.
Petale de sânge s-au desfăcut
Și din pumnul cerului
Au alunecat verbele eternității - corăbii de vis.
Ninsoarea aceasta a ascuns
Războiul ignoranței
Și steagul durerii
Din sufletele, războindu-se cu stihiile
S-a eliberat de cuvinte.
Să ne bucurăm de libertate, de lumină și puritate!
Suntem ninsoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Singura amantă

Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
Și sângerii unui alt apus.
Cu ea îmi beau cafeaua amară
Și nu-mi reproșază
Că dincolo de ea
Am uitat să închid ușa trecutului
Și mă risipesc în prezent,
Pe serpentinele vieții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Jurnal de bord

Am scris jurnalul de bord al destinului...
Pe aripi de fluturi plutea iubirea.
O ambarcațiune arborase steagul de doliu –
Buciumul valurilor era un vals al durerii.
Tristețea era ca o pleoap㠖
Un delfin ce pierduse direcția
Și rămăsese învelit în alge,
Cu un mărgean de scoici
Prins la suflet, acolo unde
Bariera dintre viață și moarte
Devine un punct.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Întrebări cu lacrimă

Ne iei copiii, Doamne... Ce planuri ai în cer?!
Aici ne viscolește și e atâta ger!
Ni-i sufletul o stâncă pe care s-au urcat,
Părinții, ce de veacuri, din cer, au lăcrimat.

Și inima asudă, aici, de-atâta dor...
Sunt îngeri fără aripi, lipsiți de ajutor.
Străini, în altă lume, pornesc pe altă cale,
Lăsând în lume viața. Și rătăcesc, oh, Doamne!

Li-s aripile frânte, adesea pârjolite,
își tăvălesc iubirea, prin ploaie de ispite,
sunt clopote ce urlă, sunt valuri ce se sparg,
În vremuri de furtună, de-al timpului catarg.

Sunt pruncii noștri, parcă, o ultimă epavă,
Iivită-n calendarul apocalipsei crude.
Stau brațele în plângeri, sub a durerii lavă,
Cerșind doar o speranță, dar, Doamne, sunt prea scurte.

Pe crucea unui munte, s-a strecurat tăcerea,
Se scaldă-n lacrimi ochii, adesea răzvrătiți,
Pământul se scufundă, lipește mângâierea...
La cruci fără de vârste, îngenunchiați, părinți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion
tăcere
Camera de tortură a timpului este tăcerea!

definiție aforistică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Vis

Privește-ți sufletul cum plânge
În unduire de apus!
Oceane de mărgăritare
În sărutarea ta s-au scurs...

Arde o clipă în tăcerea
Și spaima clipelor cuminți.
Oh! Vezi?! Ți-e briză mângâierea
Iar valurile-s mai fierbinți.

Roza, întâia dăruită,
Plânge... Mătănii de suspine
Aleargă-n voaluri... Fericită
Pot fi alăturea de tine!

Nu-nchide ochii! Lasă visul
Să prindă rădăcini în noi!
Uitați în mări de dăruire
Să fim în veșnicie... Goi

De pace și de flori de stele
Copacii să ne fie iar
Să fii altar iubirii mele!
Viața altfel ar fi-n zadar...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dreptate, ochii plânși cer să te vadă! (Slogan al manifestației anticomuniste din perioada 22 aprilie - 15 iunie 1990, din Piața Universității din București, împotriva regimului lui Ion Iliescu și al clicii lui)

O, Dreptate, vino-n stradă:
Ochii plânși vor să te vadă!
Ilici, culmea decăderii,
Ne-a adus, în schimb, minerii;
Nu cărbune ca să scoată,
I-a adus ca să ne bată;
Nu dreptatea-i preocupă,
Oasele să ni le rupă.

pamflet de din Dreptatea și Nedreptatea (15 iunie 1990)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Iubirea în rate

Iubirea în rate...
Umbrele iubirii îmi despletesc gândurile...
Carnea se împarte în felii de timp.
"In vino veritas!"
Secundele sunt atingerile florilor abia încolțite
(despărțire de îngeri...)
Lumina crestează sufletul,
Cristalizându-i tăcerile.
Săruturi de vraje trase la xerox
Multiplică fericirea.
Plaja odihnește nuntă de alge...
Prohod de scoici desfăcute, poartă pe brațe
Verighetele timpului.
Cununia cu necunoscutul
Face să vibreze inima fiecărui îndrăgostit.
Iubirea ni se aduce în rate,
La pachet cu un surâs și-un sărut,
Până ce amiaza luminii
Va desena veșnicia...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Catarge în derivă

Suntem catarge în furtună,
Am eșuat la malul unui mit,
Apoi am adormit sub clar de lună -
Un strop de viață smuls din infinit.

Cândva eram catarge în derivă,
Pe marea mea de lacrimi de rubin,
Ne-a înecat apusul suferinței,
Cu fiecare val ne adâncim.

Ai fost un vis, ești doar o amintire,
Ești oază-ntr-un pustiu din viața mea,
Nu îmi doream să sufăr din iubire,
Ci val în suflet să te pot avea.

Doream să-mi speli, cu lacrima, tăcerea
Și necuvântul să-mi săruți, doream.
Ai gândul bun și sufletul ca mierea,
Eu floarea ta de cais, îți sunt, pe ram.

Se-ntorc din zare, iată, pescărușii,
Ne vine S. O. S.-ul salvator,
Un zâmbet poposește printre alge....
Va lua cu el iubirea,-n viitor.

Mi-e lacrima un răsărit de mare...
Te țin în pieptul meu, încătușat,
Vom fi mereu o unică culoare,
Iubirea noastră-i de nezdruncinat.

(dedic acest poem prietenei mele, Rădulescu Mihaela Leliana, de la care a pornit replica)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ciuta morții

Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple cu grijă și har...
Mă simt o copilă cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup-sanctuar,
Lumina credinței, sfioasă și pură,
Precum căprioara, se-nalță tăcut,
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... Și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă
Prin sângele clopot, pe veșnica apă...
S-a dus... Parcă plânge... Cu mâini tremurânde,
Copilul din mine o cată-n ceață...
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață...
În altă viață... se naște și moare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Prizonierat

Prizonieră am fost...
Lacrimilor mele nu am găsit cale spre inima ta.
În spirala durerii am alunecat
Și m-am rătăcit.
Am simțit furtuni zbătându-se-n mine,
Ploi biciuindu-mi liniștea...
Vulcani au aruncat cu lavă
În venele stropite din sârg cu otravă...
Potrivnice vremi!
Caruselul luminii mă prindea
Ca pe o aripă-n zbor.
Redă-mi libertatea,
Ori lasă-mă liniștită, să mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa copacilor înfloriți

Ne crește primăvara-n suflet
Și primăvară-i pe pământ.
Zbor într-al vânturilor vuiet
Eternul fluture de vânt.
Mi-e brațul ramură de stele.
Pierdut în nopți de diamant,
Copac cu rod de peruzele,
Adeseori m-aplec și ard.

Ne crește primăvara-n suflet.
Copaci de jad, la tâmple goi
Înmuguresc. Suntem un cântec
În rapsodia lor de ploi.
De-acum cerneală de petale
Zidește litera-n cuvânt.
Nici suferința nu mai doare.
Doar fluturi în privire sunt...

Și primăvară-i pe pământ...
Și-n noi, de-acum, e primăvară.
Cad ploi de vis din cerul sfânt,
Pe cap mi-am pus nouă maramă.
Trec prin privire suliți verzi,
Smaraldice catapetesme...
La malul mării desenezi...
Argint de vrajă luna țese.

Zbor într-al vâturilor vuiet,
Un fluture fără aripă,
Iubire-mi picură în suflet
Și din iubire se-nfiripă
Altar de neștiute plângeri,
Sobor de îngeri și petale.
Născuți am fost spre-a naște îngeri
Și-a deveni mărgăritare.

Eternul fluture de vânt,
În noi, trudind, și-a strâns coconul.
E primăvară pe pământ
Și ne-a iertat Mântuitorul.
De-acum e-o ningere de flori...
S-au coborât din cer petale,
Narcise, zâmbete, bujori,
Vis, liliac, mărgăritare.

Mi-e brațul ramură de stele...
Mi-au răsărit pe sâni castani,
Mă pierd în valuri de dantele,
În arca zecilor de ani.
În coliere de liane
O iederă mă-nalț spre cer.
E azi în mine-atâta soare!
Dar lacirmă de stea te chem...

Pierdut în nopți de diamant
Mi-e tocul – lacrimă albastră
Și roză, azi, la tâmplă,-ți cad.
Tu ai ucis iubirea noastră.
Veghez asupra unui mort...
Tu l-ai pierdut printre poeme.
Tu mi-ai lăsat, așa socot
Decât uitare și durere...

Copac cu rod de peruzele,
Un armistițiu ne-a unit.
Eu mă înalț de-acum spre stele,
Tu-n noaptea neagră i fugit.
Azi cade lacrimă de frunză...
Am primăvara în privire!
Nu voi putea să stau ascunsă,
Căci vezi, mustesc de fericire!

Adeseori mustesc și ard –
O candelă în nopți târzii,
Copac cu frunzele de jad,
Dor de părinți și de copii.
Veniți și stați la umbra mea
Colindători de suflete!
Poartă spre cer mi-e inima...
Fiți voi prinos de dragoste!

Adeseori m-aplec și ard,
Copac cu rod de peruzele,
Pierdut în nopți de diamant.
Mi-e brațul ramură de stele.
Eternul fluture de vânt,
Zbor într-al vânturilor vuiet
Și primăvară-i pe pământ.
Ne crește primăvara-n suflet!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Oamenii, ici-colo, treceau ca niște umbre frânte din amintiri. Gânduri fără cuvinte se simțeau din nou vibrând în fluiditatea timpului cast. Ancora vieții rămânea încă fixată pe fundul Oceanului Univers.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Doar Dumnezeu ne unge fruntea cu dreptate în loc de mir, doar morții ne pot apăra împotriva celor vii, cu spiritul lor.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook