Din lanul fără sfârșit al universului răsărea semănătura de stele.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cosașii
Cosașii de grâne,
Prin colțul de lună
Au făcut legământ...
Pletele universului
Acoperă gleznele
Lorzilor ce își plâng nemurirea
Pe grânarul-pământ.
Se sting flăcările răsăritului
În mare de stele,
Săruturi pustiite de vise
Sunt clipele mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideile se loveau una de alta, se contopeau și intrau în hora fără sfârșit a timpului. Suflete șovăielnice contemplau acest dans nesfârșit...
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
replici prea dure
ședință de cenaclu
cu sfârșit tragic
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem cuvinte uitate sau note răvășite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, când tac și privesc în gol, indiferent de împrejurare, cînd nu spun nimic nici în afara mea, nici în mine, mă cert în gândurile mele cu o altfel de "eu", caut să o înțeleg pe aceea, să o consiliez, s-o descopăr, într-un mod cât mai corect posibil. Și atunci lumea aceea pare fără sfârșit și fără egal, nu mai știu ce iubesc în ea și ce nu, nu mai știu ce se infiltrează în mine și ce, în expansiune, dilată universul meu limitat și se avântă spre cer. Atunci interferez cu muzica universului și devin notă pe portativul uitării de sine. Atunci parcă nu mai sunt eu, cea din fiecare clipă, văd adâncul din mine și prăpastia din afara mea. Atunci sunt alchimistul ce-și schimbă propria viață din dragoste pentru semeni.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop!
Stop!
Iatac de ghețuri
Îmi adăpostesc imaginația
Înfierbântată de dor.
Vântul tăcerii suflă ușor...
Înghețăm dragostea
Spre a o deștepta peste
Optzeci de ani.
Tic-tacul luminii
A intrat în repaos.
Surîsul e uitare și haos.
În petala de trandafir căzută la picioarele mele,
Am scris cu cerneală din stele,
Dorința de a fii sărutată.
Mă voi pierde în cețuri
Și mă voi naște din ele...
Un A. D. N. pasager, uitat la marginea universului
Ce veghează renașterea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furișase în dosul perdelelor ce foșneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe cerul pleoapelor se strânsesera nori grei, nori fără început și fără sfârșit... De aici senzația de greutate și de oboseală care mă stăpânea și-mi încătușa voința de a mă trezi.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
focul în sobă
pe pervazul ferestrei
stele de omăt
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în somnul de veci
stele căzute-n neant
doliu în suflet
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de stele -
zorii taie apusul -
stelele pică.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cocori de ceară
trec corăbii de stele
pe cerul senin
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somnul de veci
Stele căzute în neant -
Doliu în suflet.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agronomă
Ca inima de bou, iubitul meu,
De dragul tău, sunt roșie și eu,
Pe agronome căi te-am răvășit
Și bulion în sticlă ai sfârșit.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul morții
Se-ntinde râul morții
Precum lanul de grău...
A început secerișul de suflete...
Vuiește cerul de durerea clopotului
Și lacrimi de spice cad peste
Carnea pământului.
Riduri de spice se strâng
În nopți sângerii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura amantă
Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
Și sângerii unui alt apus.
Cu ea îmi beau cafeaua amară
Și nu-mi reproșază
Că dincolo de ea
Am uitat să închid ușa trecutului
Și mă risipesc în prezent,
Pe serpentinele vieții.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bilanț la sfârșit de an
Vrând bilanțul să mi-l fac -
Muncă, bani și chin, migală...
Regret sincer și constat
C-am rămas un pierdevară.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața... Sfârșit de septembrie... Frunzele copacilor păreau arse, dând culoare arămie acestei toamne târzii, încălzindu-ne retina cu nuanța ei roșiatică.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?!
De ce speranța noastră a murit?
Suntem bătrâni la 35 de ani
De ce acum, când totul s-a sfârșit.
N-avem nici sănătate și nici bani?
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea părea mai singură noaptea. Felii de întuneric se înmuiau în lapte de stele, urmându-și calea spre răsărit.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între pompieri (mobil - frica)
Intră-n criză și-n belele,
Căci în drumul lor spre stele
Operațiunea lor
Vor s-o dea... femeilor!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!