Acest sfârșit de vară avea în el ceva sublim, înălțător și simplu în același timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat și discret, fru...
Acest sfârșit de vară avea în el ceva sublim, înălțător și simplu în același timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat și discret, frunzele se înălțau într-un ritm lent, amețitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneș, ca mătasea pe trupul mireselor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.