Acest sfârşit de vară avea în el ceva sublim, înălţător şi simplu în acelaşi timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat şi discret, frunzele se înălţau într-un ritm lent, ameţitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneş, ca mătasea pe trupul mireselor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reuşise deci nici până acum să-i câştige prietenia, pentru că ea se menţinea pe poziţie, respingându-l mereu, ori de câte ori avea ocazia, adică atunci când el îi propunea acest lucru, invocând de fiecare dată acelaşi motiv banal potrivit căruia, chipurile, nu-l suportă, dar ceea ce-l determina să nu renunţe era faptul că zărea parcă în limpezimea ochilor ei albaştri ceva, ce nu era deloc nici ură, nici răutate; parcă simţea că de fapt ea nu dorea cu adevărat să-l respingă... Dansa cu ea, iar inima ei bătea într-un ritm nebunesc, a lui la fel... De aceea el nu putu sesiza acest amănunt minor, dar foarte important. Şi dacă ar fi ştiut...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de sublim

O femeie deşteaptă
e un poem de sublim
pe care bărbatul
este sărutul
de metaforă şi ritm

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă...

Vezi?! Afară plouă... Şi e frig... Şi plâng
Tremurându-şi umbra, frunzele de rug,
Frunzele brumate şi trudind de ger,
Într-un dans de ceară pe ascunsul cer.

Plouă mocăneşte, cu stropi mici şi reci,
Spaimă-ntre copacii-ngenuncheaţi pe veci
Şi de remuşcare, şoaptele se-adună
Şi vuiesc prelegeri... Se întorc spre humă...

Braţele în rugă de gutuie coaptă,
Ca un clopot, încă, plânsul şi-l arată.
Timpul, în clepsidră, rostul său îşi are -
Rod pentru rodirea toamnei următoare...

Trec peste cadavre, printre ramuri frânte...
Vântu-n simfonie, pe acorduri blânde,
Iar îmi cere mâna... Şi pe portativ
Notele dansează într-un ritm lasciv...

Ploi bolnăvicioase... Trec copii la şcoală...
Toamnă... toamna vieţii, crudă şi amară,
Vin cu scorţişoară, iz de guturai,
Toamna iarăşi vine cu al său alai!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins şi distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de paşi despicaţi de propriul lor trup, în şuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Privindu-te, mă tem
Că lacrimi vor curge în cascadă
Şi se vor risipi în neant.
Vor alerga după lacrima-mamă,
Ascunzându-se de viforul arzător al durerii.
Chihlimbare vor dansa în irisul lepădat de satană,
Căci curcubeul de dincolo de cerul meu gri,
Caută să umbrească deşertul.
Nu pot plânge!
Nu am voie să evadez
Din sufletul meu...
Lumina îmi aparţine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina urca peste coamele munţilor ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâşiile perforate şi viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Şi acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua zi, cu cer senin, se anunţa tare frumoasă, călduroasă, o adevărată zi de vară. Doar pentru Mihai emoţiile nu luaseră sfârşit; mai avea de trecut un hop, ultimul... Bineînţeles, ştia foarte bine, era pregătit, învăţase... Dar putea scăpa de emoţii, frământări? Nici gând! Toată noaptea îşi chinuise mintea cu întrebări banale de genul: "Dacă nu voi şti ceva la un moment dat?"; "Dacă nu-mi voi aminti?"; "Dacă o să uit?"; "Dacă o să-mi dea ceva ce mi-a scăpat, ce n-am învăţat...?!"; "Dacă n-o să termin la timp?!"; "Dacă, dacă...?!" Şi somnul nu-i priise deloc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia sticloasă a cerului, ramuri iluzorii de flăcări se întindeau şi se strângeau într-un desăvârşit poem al naturii, al culorilor, spre a lăsa viu, în amintirea iubitorilor de frumos, acest fragment de apus liniştit şi mareţ.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

priveşte cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiţi ne spunem,
este o zi şi mâine.

privind spectacolul nopţii,
înţeleg, sunt infimă particulă
într-un spaţiu nemărginit.

acelaşi infinit se regăseşte
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărţi de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.

a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toţi am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,
semn că fiecărui fenomen cosmic
un altul îi răspunde.

Lumina este,
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistei Rodica Nicoleta Ion

De este vară cu Rodica Ttot,
Să spun ceva de rău, precis nu pot,
Iar aliate în acelasi job
Pe mine, sigur, mă vor face... zob!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pojar

Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Şi din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise şi de ani.

Din veri de vis m-am înălţat
De vară, spre a fi bogat
Şi-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.

Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt şi vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment sublim

aş vrea să-ţi pun în căuşul palmei
cenuşa zilei de ieri
apoi să-ţi urmăresc graţia cu care minţi
trecerea anilor

tu ai putea să-mi admiri eleganţa
cu care bat câmpii
în timp ce eu am să-ţi zidesc umbra
în trupul meu

după ce am să te invoc într-un moment sublim
de singurătate
te-aş ruga să-mi mai arăţi odată
faţa nevăzută a tăcerii
să-mi pot număra zilele
ca pe nişte pietre de moară
apoi am să te las să mă cerţi puţin
cu ochii larg şoptind
să nu mă doară prea adânc
cuvintele paşilor tăi strigând
din mine

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Dedicaţie pentru Irinel Anghel)

... Şi frunzele pulsau ca un plămân...
Plămân bolnav şi trist, plămân bătrân...
Neidentificabil, dar prezent,
Nimic în sine, dar mereu ardent...

În arămiu, în sângeriu şi gri,
În freamătul de dor de veşnicii...
Ca un copil sub cerul arămiu
Pluteam... şi îmi doream copil să fiu.

Pe cerul tulburat, tristeţi şi dor...
Să fii copil! Dar cât e de uşor?!
Să-nchizi prezentu-n tine şi să pleci!
Să poţi să-nveţi să fii copil pe veci!

Şi ploaie de-am să fiu, în dansul ei,
Voi strânge truda florilor de tei
Într-un tablou sălbatic şi solar...
Şi vânt pe un traseu transcendental,

Am să mă-ntorc în centrul virtual,
Să fiu şi înger, dar să fiu şi prunc!
În dans de frunze, în condei solar,
Să urc cărarea către Demiurg...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flambat...

Metafora trupului tău
E parfumul minţii
Flambată în priviri
Cu sărutul cu foc Orfeu.

Ce-mi răsare, aripi
de magmă, în abisuri
Cu vortex de nisipuri...
Cu viermi ace casapi.

Spre globul cristal de ireal
Rostogolindu-ne lumea
In petale roşii de catifea
Într-un tangou lent, mortal

Cu diezuri de sânge-n final
Ucise-n fluturi de apă
Pe pielea mea bazaltică
Împietrită in soclu sub trupul

Născut sublim de ireal

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În moarte

Mi-au micşorat spaţiul
La 1,60 pe 50(cm)
Deşi universul sufletului meu
Este nelimitat.
Mi-au încrustat trupul în lacrimi şi carenea
în plâns.
Un microcosmos
În macrocosmosul în care am existat.
Mă privesc - trup flămând de lumină,
Static, palid, cu urme spasmice,
Cu lacrima clocotind în adânc.
Împodobită cu flori şi dantelă,
Primesc sărutul din urmă,
A celor ce m-au iubit.
S-a sfârşit... o beznă totală!
Chiar şi dincolo de noi,
Trupul greu, cimentat,
Doare, dar nu poate striga,
Căci sufletul a părăsit huma.
A pornit transcendent
într-un univers pe care
Ochiul carnal nu îl poate limita.
Se aud foşnind lacrimi
Pe cerul morţii...
O lumină plăpândă
Deschide ochiu-nvierii.
Nu m-au uitat o zi, două, trei,
O lună, un an, poate până la şapte...
Apoi viaţa mea-i o continuă moarte. (noapte).

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doborât uneori de toate greutăţile vieţii, când totul în tine a cedat şi a capitulat, vei vedea cu coada ochiului că e ceva în tine ce refuză să moară şi să abandoneze. Acest ceva din tine, foarte real deşi discret, este auto suficient şi poate să trăiască în cele mai vitrege condiţii fără să aibă nevoie de nimic şi de nimeni. E un loc în tine înspăimântător de puternic şi rezistent.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a avea succes trebuie să-ţi facă plăcere să dai tot ce ai mai bun şi, în acelaşi timp, să contribui la ceva dincolo de tine însuţi.

citat din Mihaly Csikszentmihalyi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ la mica publicitate

Am căutat mai ieri într-un ziar,
Să dau şi eu anunţ publicitar:
"Vând toamnă la un preţ avantajos
Cu ploi şi frunze, rod şi timp geros...

Vând ieftin toamnă cu alai de roade,
Gutui şi struguri, nuci şi mere coapte
Vând dacă vreţi şi nuduri – pomii goi
De frunzele şi roadele din noi...

Vănd ieftin toamnă cu alai de roade...
Dar ţi-ai găsit?! Halal publicitate!
Ofer ca bonus cerul plumburiu...
Poate am dat anunţul prea târziu!

Ofer covor de roşu arămiu
Şi rozele cu capete plecate
De bruma ce-a căzut într-un târziu,
Fără să ştim şi noi, aşa,-ntr-o noapte...

Picturi de vis! Ce zarvă! Ce tăcere!!!!!
Nud de copaci... Divină mângâiere...
Mamă-natură, în cântări şi rugi,
Te rog o primăvară să-mi aduci...

Nonconformistă cum am fost mereu,
Mă-mbrac în verde crud, slăvind iubirea
Şi-mbrac cu trupul meu copacii-nud
Redefinind tăcut nemărginirea.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce – destul de probabil – s-a mai scris?

Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.

Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers şi să mi-l confunde unii cu o cugetare?

Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!