Unduiri de penel (graficianului Virgil Tomuleţ)

E tare mult de când pânza,
în imaculata ei naivitate,
aştepta nerăbdătoare
primele unduiri de penel...
Atunci, întru începuturi,
gândurile, fuioare
uşor vălurite,
lunecau alene,
dinspre tâmpla artistului
mlădiind tremurul
mâinii încordate...

Clipă de clipă,
ochiul lui,
încărcat peste poate de tonuri,
se deschide spre univers
şi clipeşte mai rar,
tot mai rar,
sărac în odihnă;
Pe neaua şevaletului
se ţes imagini surprinzătoare,
daruri miraculoase
în unduiri de penel.

Aflat acum
în livada rodită a talentului
îşi stăpâneşte-anevoie bucuria;
îmbracă iar
haina din noaptea de Ajun
când cu-aceleaşi mâini
meşteşug în meandre,
mângâia daruri
pregătite în taină,
unduiri de penel...

Porneşte discret,
abia atinge câmpia virgină
a tabloului, mai apoi,
împrăştie îndoieli
înscriind linii precise.
Picuri stârnite din suflet
umezesc unduiri de penel;
asprimea chipurilor desenate
se topeşte uşor,
mai uşor,
în timp ce linii molatice

prind pentru vremuri tărie,
definesc mesajul artistului,
ostoiesc nerăbdarea penelului,
stăpânindu-i vibraţiile.
Candoarea-i învăluie
opera,
alintă imaginea
precum mama o face
cu pruncul
abia ce-i născut...

Uneori se revarsă ape,
se cutremură umerii Geei,
fulgere stranii luminează
sfere nevăzute.
El însă, făuritorul de artă,
mai rar mângâiat pe cerbice,
e soldatul în post...
Creionează cu sârg muguri de nemurire
şi le înghioacă în miez de tablou,
daruri acelora ce vor să primească
unduiri, unduiri de penel...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou peisaj
aşterne toamna
cu penel magic
stolul porumbeilor
întregeşte tabloul

tanka de Gabriela Genţiana Groza (8 octombrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă fericită

Liniile împrejur
Unite, dau un contur,
Coala de hârtie poartă
Imaginea prezentată.
Are-un har ce-i doar al său
Ni-i etalat în tablou!

Bine-a prins, cu măiestrie
Umbre ce-ntregesc un chip.
Lumina-i o forţă vie
Ăsta-i dar cu bucurie
Tainică şi nerostită
A-ntregit al său penel
Ne-a dăruit o clipă fericită!

acrostih de Constantin Iorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenţei mele fragile

Cosmosul e fierbere şi cânt
şi-mi este atât de uşor să ating
fruntea Stelei Polare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tigri de foc, sânii fecioarelor

În oglinzi, sângele verii
tigri de foc, sânii fecioarelor
sirenele cu alge şi val
îşi sulemenesc macii dorinţelor
în oglinzi, sângele verii
femeia muşcă din măr
privind nunţile cu fluturi
nunţi imaginate
de un penel torid
penel atrofiat de tăcere

poezie de Valeriu Stancu din Orbita melancoliei (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

... se aşterne întuneric pe unduiri stelare
cu melodii superbe de neagră veşnicie
şi notele-i erup din adâncimi bizare
şi strune nevăzute de tristă nostalgie...

catren de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol de Crăciun

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă
scoate în evidenţă miracolul din crez
norii încărcaţi de fulgi pufoşi toarnă
peste naturi unduiri de vals vienez.

colindele răsună peste vai şi munţi
toată lumea-i fericită şi nerăbdătoare
steaua minunată să lucească pe frunţi
cu lumina lui Hristos mântuitoare.

în dansul fulgilor mă prind şi eu
aşează peste tâmple argintată năframă
magia sărbătorii nu este un clişeu
decepţii, regrete, tristeţe destramă.

s-a născut în iesle fiu de Dumnezeu
întreg universul zâmbeşte într-o dioramă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.

Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă şi-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii ei

Zvâcniri cu unduiri în voltă,
Gingaşi ca florile în glastră,
Înmuguresc şi se dezvoltă
Mereu spre "mângâierea" noastră.

epigramă de Ştefan Şerban din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri solare

deasupra mea păduri triungiulare
coroanele masive -şi pleacă inedit
şi colbul ridicat de unduiri solare
insistă insistent să-l sorb subit

în dreapta mea curg ape fără număr
cu sete curg, adormitoare, rece
şi stau cu ele rezemat de umăr
şi număr veşnicia care trece

în stânga mea stau munţi fără pereche
cu creste sprijinind adâncuri crunte
şi-mi retrăiesc cu jingasie la ureche
că-i pot preface dacă vreau în punte

fac punte. O arunc pe maluri line
pe care cresc păduri triungiulare
şi tu, porneşti cu degetele fine
să baţi la geamul unduirilor solare...

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum...

precum o stâncă ruptă în bucăţi
-fluidă lavă
curg lin înspre apoi şi judecăţi
scuipând otravă

precum un un fruct oprit, căzut posac
din cerul verde
rostogolesc în n-am fără capac
nimic ce pierde

precum o funie ajunsă dur la par
-întinsă strună
vibrează-n spaţiu unduiri de har
şi clar de lună...

poezie de Iurie Osoianu (31 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub unduiri celeste
Ori în spaţiul de sub tâmplă
Lumea ce-o privim nu este
Ci privind-o se întâmplă

catren de Corneliu Sofronie din în Sensuri
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rendez-vous

Bine-ai venit să mă mângâi
La ceas de dor, romanţă roză,
Să ne iubim, te rog rămâi
În parfum dulce-de mimoză

Cu unduiri de catifea
Să îmi dansezi oriental,
Să bem o ceaşcă de cafea
Într-un decor alb, hibernal

Apoi la pieptu-ţi cald şi plin
Să mă-ncălzesc a resemnare,
Să fierbem o cană cu vin
Şi să plutim, întru uitare...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare model de bărbat există o femeie care-l atrage – unii sunt fierţi pe muleuri, vor să vadă explicit decolteuri ferme, funduri corecte, picioare epilate şi fine, un păr bogat şi ciufulit rezonabil, cât să te poată vizualiza abia ridicată din pat, un machiaj decent, un parfum stăruitor, unghii îngrijite, dantură şi buze de sărutat, tăceri precaute şi promisiuni desenate din priviri şi unduiri. Pentru ei, cine eşti, cu ce te ocupi, ce visezi şi ce te frământă are, într-o primă instanţă, importanţa pe care o are situaţia refugiaţilor din Siria în viaţa lor. Deci, pentru ei, ajunge doar să te ocupi de imaginea ta şi n-ai de ce să-ţi baţi capul cu conversaţii complicate.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...

Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!

Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!

Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.

Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...

Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...

Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

Orice cuvinte de iubire
Au unduiri de madrigal,
Dacă sunt scrise cu-ngrijire
Pe un banal mandat poştal.

epigramă de George Caranfil din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vis

am fost cândva
spaţiul rotund
al zborului

un roşu sângerând
în unduiri de vânt
o aripă ascunsă
în suflet de ceară

dincolo de aduceri aminte
eterizate trecuturi
am fost

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afizic

Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumuseţe
Pierdut în impoderabilitate,
Uşor, doar fum, delicateţe.

Nici fulg nu sunt, doar şir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.

Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ţine pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...

... Fără de paşi, tot o plutire,
Ce-o ţin, m-agăţ de ea, n-o las
Şi-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de îmbrăţişare

Sondez prin contraste
aştept să se reverse carminul
sudoarea a memorat truda
dintr-o viaţă anterioară
acum nu mai am fobia oglinzilor
îmi pipăi umerii uleioşi
tăcerea iese la suprafaţa trupului
cu unduiri orientale

coapsa înfierbântată
emnană un parfum de îmbrăţişare

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cântăreţe

Solista are-n glas viori divine,
În râset, o cascadă de delicii,
În şolduri, unduiri de violine,
Pe scurt: e o suită de capricii.

epigramă de C.A. Dragodan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii obraznici străpungeau cerul limpede ca un ocean nesfârşit, proiectându-şi umbrele peste sufletul citadelei sfărâmate în cioburi de vieţi. O perdea fină de vânt împingea lumina în unduiri simetrice şi ameţitoare.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!