Sânii ei
Zvâcniri cu unduiri în voltă,
Gingași ca florile în glastră,
Înmuguresc și se dezvoltă
Mereu spre "mângâierea" noastră.
epigramă de Ștefan Șerban din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Divorț
Dacă florile din glastră
Prelungiră drama noastră,
Vila nouă, cu etaj,
Grăbi drumul spre partaj!
epigramă de Constantin Deneș din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...
Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...
Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Soarelui
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.
Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,
Soarele cel veșnic zâmbitor.
rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun pe mare (extras-adaptare)
Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul înfrigurat și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice și groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălțate, cu picioare albe,
Să fiu de toți ai mei din casă binecuvântat.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul rimelor împerecheate
dragostea oferă o viață preacurată
lanul speranțelor e strâns într-o recoltă
se-mprospătează timpul în iarba rourată
Mama Natura splendori fericite dezvoltă.
soarele-i la datorie lumina-i scuturată
de praful care s-a ridicat pe boltă
strada armoniilor de vânt e măturată
în dansul fanteziilor nimeni nu se revoltă.
Maica Dumnezeie cu inima curată
asupra lumii veghează dezinvoltă
în chip de curcubeu cu roba colorată
miruiește rugile le ridică-ntr-o voltă.
cu magice izvoare e glia structurată
frați Carpații falnici miracole dezvoltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată vin colindători
Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.
Și ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.
Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrățească,
florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.
Noi vă zicem să trăiți,
florile dalbe,
Întru mulți ani fericiți,
florile dalbe.
Și ca pomii să-nfloriți,
florile dalbe,
Și ca ei să-mbătrâniți,
florile dalbe.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui cuplu
Deși sunt foarte populari
În vechea noastră urbe,
Pe el îl știu în linii mari,
Pe ea în linii curbe!
epigramă de Ștefan Șerban din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă-i vecina noastră
Frumoasă ca o floare-n glastră,
Vecina-mi pe mulți amăgea;
Degeaba privesc spre fereastră,
C-o face ea, dar... cu perdea
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Euforie de primăvară
dansez cu fluturii la firul ierbii
și peste tot miroase-a primăvară
în poienița verde zburdă cerbii
și garofițele au înflorit iară.
vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.
florile de castan par lumânări aprinse
se înalță spre cer pline de candoare
și gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.
florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever
și va șopti blajin
cu rime- nepereche
că cel mai dulce chin
e floarea la ureche
mereu în așteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îți din glastră...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte extatică
în șoapte de taină se strecoară vântul
timpul deapănă povești de iubire
leagăn trainic al naturii e pământul
mănunchi de raze pătrund în privire.
un amalgam de gânduri înalț către cer
sentimentele s-au colorat în curcubeu
suntem doi în visul încărcat de mister
la flacăra iubirii ne încălzim mereu.
luna se fascinează de dragostea noastră
stelele ning lumina blândă și suavă
suntem transfigurați de noaptea albastră
în curând vin zorii pogorâți din slavă.
ne vom trezi-n miresme ca florile din glastră
sa bem nectarul zilei cu savori de agavă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori
Unii nu s-au gândit la asta niciodată.
Tu însă ai făcut-o. Deschideai ușa și-abătut
Spuneai c-ai fi vrut să-mi aduci câteva flori
Dar s-a-întâmplat ceva și n-ai putut.
Era-închisă florăria. Sau ai avut dubii.
Acel fel de-îndoieli pe care-o minte ca a noastră
Le nutrește mai mereu. Te-ai gândit
Că n-or să-mi placă sau că am flori în glastră.
Asta mă făcea să zâmbesc și să te strâng în brațe.
Acum pot doar zâmbi.
Dar, iată, florile pe care-ai fi vrut să mi le-aduci
Au avut o viață lungă. Până-n această zi.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea
Mama mea e ca un trandafir,
Întruchipând iubirea pentru mine,
Ea are mângâierea de cașmir,
Și vrea să-mi fie mereu bine.
Ea este pentru mine un smarald,
Este ființa mea neprețuită,
Având întotdeauna suflet cald,
M-a ocrotit cu dragoste neasemuită.
Mereu m-a îndrumat spre bine,
M-a ajutat de multe ori la greu,
Știe ce e mai bine pentru mine,
Și-o voi iubi mereu, mereu!
poezie de Paul Aelenei Jr. din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul se face piatră
Aerul se face piatră în jurul meu
am nevoie de blestemul
ochilor tăi
să mă îngropi în el
să nu mai văd florile încremenite
intense spre mine
poezie de Ion Șerban Drincea din Mirarea fructului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul meu
Prietenului meu veșnic și Tatălui Ceresc, în semn de mulțumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...
Pașii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvașă și-n clipele saline
mereu...
când se sfârșea o treaptă, alta-mi ofereai... și eu,
neînțelegând, mă zbăteam plângând
și-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susținând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
și ce este la urmă contează să rămână
al meu...
așa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poți fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriașă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
Și mângâierea Ta atinge cu iertări divine,
vătămatul eu...
Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf și fum,
m-ai renăscut din dragoste celestă...
și nu mai rătăcesc și nu mă pierd de pe-al Vieții drum,
trăind viață onestă...
îți mulțumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,
O, Domnul meu, Domnul meu...
Minune veșnică în milă, iubire și iertare,
Același mereu Dumnezeu...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința se dezvoltă spre simplu și nu spre complicat.
citat din Ron Hubbard
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra ta
La fereastra ta-mi zâmbiră
Toate florile din glastră,
Numai floarea cea mai dulce
A fugit de la fereastră.
epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
În urmă-ți a rămas oglinda goală,
Pe etajeră mai e pastă de dinți,
Adulmec în aer aburii fierbinți
Care se preling aiurând prin sală.
Și vorba-ți trecută mă scoate din minți
Adun din tine câte o petală
Și-o strivesc apoi lacom pe o coală
În ierbarul meu pierdut de biruinți.
Nu mai ud de mult florile din glastră,
Lacrimile lor sălbatic le închid
Și le depozitez lângă fereastră
Cu mâna la spate și fața la zid,
Nu cumva-ntr-o seară iubirea noastră
Să renască la modul cel mai perfid!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ramul poeziei
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate
cu versul am învins năpasta amneziei
gânduri ca fluturii zboară în libertate.
ascund insomnia în poala fanteziei
și nopți nedormite îndelung descântate
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate.
conserv în suflet refrenul freneziei
o să-l cânt la stele sublimă pietate
mă îmbrac în lumina caldă a curtoaziei
amprentând viața cu profunde citate.
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
șoaptele înfloresc pe buze sărutate.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai sta în dreapta mea...
te iubesc și vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig și nor,
să îți șoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor
de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aș răscoli prin flori uscate,
le-aș pune apă și le-aș învia
aș lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
și ți le-aș așeza pe patul moale,
să te îmbeți în dor de al meu dor
n-aș rupe florile să-ți pun în vază,
mă doare dacă viața le-o omor,
ți-aș dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua și în noaptea lor
de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îți port,
ți-aș face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!