Eliberare

Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenţei mele fragile

Cosmosul e fierbere şi cânt
şi-mi este atât de uşor să ating
fruntea Stelei Polare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răscruce

depărtările noastre
îmi par a fi stele neînşeuate
vreodată de roua din câmpul astral
depărtările noastre sunt dulci
ca dimineţile rare ce nasc
din noaptea materiei
dorul de zbor al cailor sălbatici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zbor nesigur

sunt beată!

am inhalat pulberea stelei
căzută în dizgraţia astrului
mă sprijin de umărul
unui secol trecut
şi-al lebedei albe
să pot ajunge acasă
în zbor disperat prin cuvânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric nu e

noaptea este o altă lumină
a stelei
în drumul ei sinuos
spre ziua de mâine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oamenii-magnet
sunt îngeri răzvrătiţi
desigur
nu au aripi
doar ochi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condens

Apa are memorie
ca şi piatra,
vântul,
frunza desprinsă din ram,
ramul de trunchi,
trunchiul de lut,
lutul de retină,
retina ucisă de Ochi,
Ochiul vibrând
aduceri-aminte
în apa ce curge mereu
spre ziua de ieri
şi noaptea de mâine.

Doamne,
ce chin al Cerului,
ce mare dispută a lutului
în trupul plăpând
al moleculei de rouă!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şansa mea de a fi
în marele ochi al luminii
zbor nepătat, de ploi
cu gust de cenuşă,
eşti tu!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericirea este
cel mai scurt drum
pornit din ochi spre obraz
înspre suflet...

catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniştea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape şi lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp cu talie-naltă

priveşte cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca nişte ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
şi mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceaţă
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte şi mai departe
o altă primăvară
iubite

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa

înveşmântată-n cioburi
din oglinzi răstăvite-n ochii Lui
şi carnea crudă a planetei
ea nu avea habar de nuditatea ei
pierduta hoinărea sălbatică şi pură
spre liniştea grea a lanului de grâu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele ninsori

e ziuă şi pe lume ninge şi
între frigul de afară şi
sângele din mine aromitor
de cald e-o înţelegere
tacită

copii privesc prin fruntea mea
ştergându-i florile de gheaţă
sunt fascinaţi de-ntinderile albe
amurgu-albastru li se va părea
somnul cu arbori şi pâraie dantelate
venind până în dreptul lor
şi căutându-i fără să-i atingă

un coridor se naşte între fruntea mea
şi-aceşti copii
pe dinăuntru
un loc melodios la fel cu golul
mărit
dintre vitraliu
şi sfinţii coloraţi pe el

mi-e capul plin în scara asta de copii
mă clatin doar puţin şi îi aud
cu clinchet cristalin cum sună-n mine
şi restul trupului mi-adoarme
în umbra existenţei lor fragile
când primele ninsori îi cheamă
şi stelele încep să li se uite fix în ochi

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripi bat

oricâte ierburi
crescute haotic
în mâluri
te-ar mângâia

oricâte ape
ce duc spre nicăieri
te-ar spăla

oricâte ceruri
s-ar închide
sub pleoapele-ţi grele

să nu deschizi ochii
îngerul meu

să nu mă orbeşti
când vie îmi este lumina
şi vreau să te văd

tu să îmi fii umbra
dintre aripi ce bat...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture... parcă şi-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeţi cu măreţia ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minţi, mă amăgeşti
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ţi făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Şi-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Şi mă grăbesc să ţi-o ofer
Neştiind că tu vrei viaţa
Libertatea şi fiinţa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Şi astfel sper
Că pot zbura.

Şi mă ridic uşor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poţi zbura
Iar libertatea-i viaţa mea.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Eu eram tu.

Tu erai cu un val mai departe
de parca văzuseşi cu un alt ochi
Nevolnicia mea de a fi.

Tu legănat de perdeaua de umbre
din care un soare anemic zâmbea
Răscolind nisipu-n clesidră.

Atât de aproape de valul ce sparge durerea
în ţărm, tu erai eu, iar mie-mi crescuseră
Aripi de alge cu care zburam înspre noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XVII

Doamnă, o să te ating cu mintea.
o sa te ating şi o să te ating şi o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbeşti, obscen de timid
(doamnă, o să te ating cu mintea.)
O să te ating, atât,
uşor şi tu o să devii cu totul,
cu infinită uşurinţă

poemul ce nu-l scriu.

poezie de E.E. Cummings din Poeme erotice (2011), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aripi bat

oricâte ierburi
crescute haotic
în mâluri
te-ar mângâia

oricâte ape
ce duc spre nicăieri
te-ar spăla

oricâte ceruri
s-ar închide
sub pleoapele-ţi grele

să nu deschizi ochii
îngerul meu

să nu mă orbeşti
când vie îmi este lumina
şi vreau să te văd
îngere

tu să îmi fii umbra
dintre aripi ce bat...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt

Hai să înzăpezim
cele cinci degete
ale Stelei Polare,
acum,
cât mai e timp
de visare!

Din mâneca inspiraţiei
aşii de treflă
să cadă-n voia sorţii.

Unul câte unul,
îngerii încheie
butonii de aur ai nopţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu-mi spui nimic
despre cer
păsările sunt în derivă
mama sfântă zâmbeşte
când eu mă ascund
în penele însângerate
ale misticelor păsări
mi-e frică de înălţimi
şi-mi caut febril
un alt i
în coada unei comete

mie să nu-mi spui nimic
despre zbor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacul

Barca mea-i făcută din nalbă de luncă,
Funiile ei sunt tulpinile nuferilor.

În jurul Stelei Polare se roteşte tot cerul:
Luna coboară pe pe ape.
Lângă bac, culeg nuferi.

Dar acest râu micuţ pentru tine-i fluviul Huanhe –
Atât de temător pari a fi de vânt şi de valuri,
Atât de mult amâni traversarea.

poezie de Ch'ien Wēn-ti, împărat - dinastia Liang, sec , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

ciudată trezire a stelei
născută din novă

ce putere nedreaptă
poate să aibă
praful cosmic
asupra mulţimii de poduri
intergalactice

sunt umbra lui doi

ah!
minusculă viaţă
te voi închide cu cheie de sori
în urechea internă
a câinelui meu orb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!