Unei cântăreţe

Solista are-n glas viori divine,
În râset, o cascadă de delicii,
În şolduri, unduiri de violine,
Pe scurt: e o suită de capricii.

epigramă de C.A. Dragodan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul apei

Din munte, un fir de argint lămurit,
Ce lacrimi divine adună,
La vale o ia, ca torentul grăbit,
Cântând pe o singură strună...

Izvor cristalin, ce se face pârâu,
El creşte-mpletirea de unde
Şi tot fredonând, parcă ţese un mit,
În umbră de bolţi, când se-ascunde.

În vuiet şi cântec, nicicând ostenit,
Viori, violine adună.
Iar tobele bat, când în cale-a găsit,
Vreo piatră, sub clarul de lună...

Atunci, în cascade, se-aruncă tumult
Şi râul îşi poartă menirea.
Copaci şi tufişuri în freamăt ascult,
Iar soarele-i dă strălucirea.

Sub cer de cleştar el răsfrânge mereu
Imagini fugare, ce-i scapă.
În ploaia de stropi, nesfârşit curcubeu,
Vrăjit, în comoara de apă...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

râset (vezi şi râs)

Un râset este un zâmbet care explodează.

definiţie de Mary H. Waldrip
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu este numai muzică şi nici numai o suită de imagini. Nu este însă nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este o suită muzicală de gânduri emoţionale. Toate celelalte, care sunt necesare şi ele, trebuie construite pe această primă condiţie absolută, pe emoţie.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea e ca o femeie cu mâinele-n şolduri. Oricât ar încerca să dea soţului mai multe depturi, nu poate să-şi înfrângă reflexul de a sta cu mâinile-n şolduri.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

De când lumea, e ştiut
Că sunt de neconceput,
Lumea asta fără vicii
Şi femei făr' de capricii...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (7 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii feminine

Capricii feminine

Se plânge-o doamnă că-i "surcică";
Mai rar, cu un aşa alean!
Înseamnă asta, vasăzică,
C-ar vrea să fie... un buştean.

epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel marin

Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;

Tot amurgul e-o şaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;

File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val şi ceaţă în cascadă.

rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te porţi ca şi cum m-ai urî

în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe şolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânşi în unghi (privirea către cer)

din sfârcuri glas de bucium
şi lapte buclucaş
spre pântec se scoboară

(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină şi rurală)

în mirişte o barbă ţepoasă stă pe gânduri
şi rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naşte ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu

şi-n noaptea asta totuşi
nici rochia nu-mi alunecă pe şolduri.

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o orchestră fără oameni

acele viori acele viori
aşezate într-o orchestră fără oameni
muzica lemnului şi a golului
gândurile mele acolo
sunt linişte de sepultură

acele acorduri acele acorduri
mii de furnici pe pielea mea
cară fior cu fior
până se termină lumea

acele nuanţe acele nuanţe
acrilică tristeţe
instrumental
motivează absenţa ta

viori viori simţurile mele
încă o partitură
de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scorpion

Epigramistul cel mai fin,
Din câţi a dat Satiriconul
Nu are-n pana lui venin
Cât are-n coadă Scorpionul.

epigramă de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apasare...

Afara ploua... o ploaie apasatoare...
De ce plangi Doamne, de ce oare?
De ce cad stropi din durii nori,
Si nu mai canta-n rai viori?

Pe strazi bate un vant taios
Ii simt raceala pana-n os...
Cad stropi din durii nori...
Si nu mai canta-n Rai viori.

Si ploaia cade, imi uda foaia...
Vreau doar sa se opreasca ploaia,
Nu vreau doar stropi din durii nori,
Vreau doar s-aud viori.

Vreau o lumina intre nori
Si lumi cantate de viori,
Vreau un Pamant mai bun
Nu vreau lumea de-acum.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadă de flori

Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solista din Cio-Cio-San

Când cântă fals în Cio-Ci-San
Şi cu orchestra nu-i în ton,
Pricep şi eu că nu în van
A părăsit-o Pinkerton.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cascadă

Căderea apei la cascadă
descrie un curcubeu.
O lume poate să-l vadă,
cel ce nu vede, sunt eu.

E uşor să vă daţi seama
că nu sunt legat la ochi.
Mi-l descrie însă mama:
"curcubeul e din stropi".

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

sunt la şcoala vieţii şi zilnic învăţ
despre anotimpuri şi a lor capricii
în iarna magiilor cu fulgi mă răsfăţ
mă joc cu zăpada ce acoperă vicii.

azi trec melancolia prin extemporal
vorbesc de spre tristeţe ca despre o baladă
s-a strecurat şi slova în val atemporal
căpătând frăgezime de dulce ruladă.

învăţ despre curajul de a ţine piept
coşmarelor care îmi produc insomnie
învăţ să mă bucur de cerul înţelept
de viori stelare cântând o simfonie.

învăţ de la îngeri să urmez drumul drept
învăţ de la păsări să zbor în armonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru milada

Pielea ta mai albă ca zăpada
Mă îmbată cu miresme fine,
Simt, năuc, că nu mă pot abţine...
Îndumnezeieşte-mă, Milada...

Pentru tine, zău, aş trage spada,
Să mă duelez cu orişicine,
Coapsele-ţi cu unduiri divine
Reprezintă, Doamna mea, dovada

Că, un înger coborât din Cer,
Care poartă nemurirea-n sânge,
Vai, mi-a dezlegat acest mister:

Că, atunci, când trupul tău se frânge,
Eu devin al tău prizonier
Şi, de bucurie, versu-mi plânge...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa curge cu noduri

Trăirile mele îi fac trup cuvântului,
lasă loc liber fiinţării
să se înalţe în timp,

pun gândurile în balanţa cerului.

Încerc să cuprind lumina
în focarul ce dă flacără iubirii,
viaţa curge cu noduri
ca un râu spre cascadă.

Rup întunericul din carnea nopţii
până stelele vor da semne
că duhul nu doarme,

dimineţile din mugur înverzind.

De o să se pornească viori
cu arcuşul pe fibra zilei
până ce soarele amiezii
îmi va găsi umbra,

o ploaie de vară vestind.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascadă distih în sens opus

Ce poem, Doamne, ce poem potenţial,
să trezeşti tăcerea cu-al inimii pumnal.

distih de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Inima...
aceleaşi bătăi ce-mi ticăie viaţa,
pompează prin vene
deznădejdi şi speranţe,
râset şi plâns,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulă
mulţumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine,
sau.... aisberg de gheaţă
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceaţă.
Bătăi sufocante sau pline de dor,
ticăit ce pierde din ritm,
agonie la maxim
sau extaz împlinit,
ma face să mă-nalţ sau să mor cumplit
cu aceleaşi unice bătăi...
inima!!!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suită de haiku-uri pe motiv de dragoste

Revărsat de nai
În aer parfum de mai
Avânt peste plai.

Ninsoare de flori
Pe boltă arc de culori
În suflet fiori.

Salcâm în floare
Din vâlcele cântare
Mireasmă tare.

Sunet de bucium
În zare plută de fum
Peste crâng zbucium.

Rouă de iubit
Strălucitor mărgărit
Lumină pe schit.

Ploaie în hăţiş
Freamăt de umed frunziş
Sărut pe furiş.

Tremur de nespus
De maci câmp roşu-n apus
De furtună dus.

Snopi deşi pe arii
Fete-n plete aurii
De soare fâşii.

Coamă de cristal
Râvnită creastă de val
Sfărmată de mal.

De cruci raze vii
Pe cupole arămii
În cer făclii.

Har peste pământ
De om iubire în vânt
Păcătos şi sfânt.

Mari cercuri de foc
Generaţii la mijloc
De-a pururea joc.

Discord de viori
Horă umbrită de nori
Suspine în zori.

Glas de cocoară
În toamnă primăvară
Boare afară.

Clipă deşartă
De himere muşcată
Visare spartă.

Bocet de fată
Inimă sfâşiată
Pe cuget pată.

Murmur de izvor
Şoaptă stinsă de amor
Lacrimă de dor.

Gol în fiinţă
Poftă de nefiinţă
Neagră dorinţă.

Pe lună plină
Chip de zână senină
Lumină lină.

Fără rod glie
Cu sila feciorie
Zădărnicie.

În tăinuire
Din inimă pornire
Sacră trăire.

poezie de Vlad Chirinciuc (9 aprilie 2017)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!