Tigri de foc, sânii fecioarelor

În oglinzi, sângele verii
tigri de foc, sânii fecioarelor
sirenele cu alge şi val
îşi sulemenesc macii dorinţelor
în oglinzi, sângele verii
femeia muşcă din măr
privind nunţile cu fluturi
nunţi imaginate
de un penel torid
penel atrofiat de tăcere

poezie de Valeriu Stancu din Orbita melancoliei (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz(bucnire)

Sângele meu, simţind mirosul verii,
Mă-mbie către munţi ca pe somoni,
Anticipând sfârşitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.

Sângele meu, simţind miros de mări,
Mă-mbie către ţărm şi către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.

Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar ţâşni afară,
În pieptu-ţi ocnă, dintr-o săritură.

poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucernă ca din vis

Cheamă-mă în vis,
cămaşa să-ţi deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar şi moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un şopot...
Creşte-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ţine să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea vânoasă a minţii, ca să spun aşa, este mult mai dezvoltată în timpul iernii; cea cărnoasă, în vremea verii. Ar trebui să zic că iarna a dăruit oasele şi tendoanele literaturii, iar vara, ţesuturile şi sângele.

citat din John Burroughs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu puteam să înţeleg cum era cu putinţă să nu mai fie. Ce avea să rămână din felul în care deschidea ea un borcan, ca un percuţionist dintr-o orchestră atunci când atinge un trianglu, cu o singură mişcare precisă? Din scântăierile roşiatice ale părului ei în timpul verii. Din mătuşa care servise la Ypres. Eu eram cea care avea toate astea acum, ca pe un braţ de fluturi. Cine altcineva mai ştia că pusese oglinzi pe acoperiş, că filmele ei preferate erau Doctor Jivago şi Breakfast at Tiffany's, că dintre culori prefera albastrul-indigo? Numărul ei norocos era 2. Alimentele pe care nu putea să le mănânce erau nuca de cocos şi marţipanul.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută în oglinzi

Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, şi n-ai să-l vinzi.
Ţi-i lene să mă strigi, deşi mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir – cu ora totul trece:
Şi ochiul fost fierbinte – indiferent şi rece-i.
Poate clipa domină veşnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...

Femeie sunt, pierdută în oglinzi...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sângele ca un rug aprins

Prin sângele ca un rug aprins în trup,
se sting nepământene întrebări de gând:
Cu cine voi merge să curăţ albia
unde în valuri dansează viaţa şi moartea?
Cui îi voi lăsa drumul pe care-l fac
şi întunericul pe care nu l-am putut desprinde?
Rămân o mulţime de cântece la păsări,
aceste aripi le întorc vântului
peste ceasurile de piatră obosite de tăcere.
Mă aşteaptă femeia îmblânzită de dragoste,
cu sânii ei însinguraţi de nemângâiere,
frigul din trupul neîncălzit de palmele mele ude
şi frica de patimile divine izvorâte din sânge.
O dorinţă îmi învinge voinţa şi plec
spre femeia aceasta care poartă-n sine lăcaşul
unui nimb de viaţă, de speranţă-n continuitate.
Freamătul paşilor ademeniţi de temeri
îl aud prin vise
şi, cine ştie, poate voi găsi calea adevărată
pe care vom merge către apus.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nouălea cer

calmă ţi-e apa gândirii
rebel unduind pân´ la vid,
lubric fixezi necuvântul,

latent oglinzi fumurii...

fluier de raze măsoară
rebel unduind pân´ la vid,
al nouălea cer mi se sapă,

latent oglinzi fumurii...

flăcări în muze ´nserează
rebel unduind pân´ la vid,
din patimă spăl necurată,

latent oglinzi fumurii...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saloane de oglinzi

Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static şi în mişcare,
expun imaginea reală.

aproapele şi departele conservă lumina
până la porţile înalte ale cerului.

Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citeşte destinul
lucrează şi mângâie formele de existenţă.

După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unduiri de penel (graficianului Virgil Tomuleţ)

E tare mult de când pânza,
în imaculata ei naivitate,
aştepta nerăbdătoare
primele unduiri de penel...
Atunci, întru începuturi,
gândurile, fuioare
uşor vălurite,
lunecau alene,
dinspre tâmpla artistului
mlădiind tremurul
mâinii încordate...

Clipă de clipă,
ochiul lui,
încărcat peste poate de tonuri,
se deschide spre univers
şi clipeşte mai rar,
tot mai rar,
sărac în odihnă;
Pe neaua şevaletului
se ţes imagini surprinzătoare,
daruri miraculoase
în unduiri de penel.

Aflat acum
în livada rodită a talentului
îşi stăpâneşte-anevoie bucuria;
îmbracă iar
haina din noaptea de Ajun
când cu-aceleaşi mâini
meşteşug în meandre,
mângâia daruri
pregătite în taină,
unduiri de penel...

Porneşte discret,
abia atinge câmpia virgină
a tabloului, mai apoi,
împrăştie îndoieli
înscriind linii precise.
Picuri stârnite din suflet
umezesc unduiri de penel;
asprimea chipurilor desenate
se topeşte uşor,
mai uşor,
în timp ce linii molatice

prind pentru vremuri tărie,
definesc mesajul artistului,
ostoiesc nerăbdarea penelului,
stăpânindu-i vibraţiile.
Candoarea-i învăluie
opera,
alintă imaginea
precum mama o face
cu pruncul
abia ce-i născut...

Uneori se revarsă ape,
se cutremură umerii Geei,
fulgere stranii luminează
sfere nevăzute.
El însă, făuritorul de artă,
mai rar mângâiat pe cerbice,
e soldatul în post...
Creionează cu sârg muguri de nemurire
şi le înghioacă în miez de tablou,
daruri acelora ce vor să primească
unduiri, unduiri de penel...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

miezul verii

Miezul verii este vremea când lenevia devine respectabilă.

definiţie de Sam Keen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea prin mine

calc pe sfera aceasta cu multă gravitaţie
la un alt nivel ca un joc nesfârşit
de-a cercul
între doi pereţi de gând
involuţii recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltăreţe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii

la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieţii cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foşneşte sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture

tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cântecul mierlei-
sângele strămoşilor
înroşind macii

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi cu braţe şi buze

Suntem trupuri de oglinzi
Cu braţe şi buze
Reflectând ce plăsmuim
Şi ne dăruim
Şoapte şi clipe
Cu braţe şi buze
Între noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi false

Ne minţim.

După un paravan aparent
al fericirii
sunt sufletele noastre
chinuite
stau sufletele noastre minţite
de noi,
de ceilalţi,
de sensuri efemere
sau de amăgitoare labirinturi
străjuite
de pseudoîngeri
şi
oglinzi false.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

miezul verii
zemos si fraged
coaja uitarii
curatata de pe amintiri
clipele se rostogolesc in trecut
adun fire de gand
rasucite in minte
in palmele verii
florile se aseaza cuminti
presez vise intre
peretii timpului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul verii

Sunt spiritul verii...
Dansul fluturilor de noapte
Mi-a trezit visurile spre care
Alergam mânuită de sforile timpului, în zig-zag.
Vara îmi poposise în prag...
Am decupat din curcubeu culoarea roşie
Şi am pictat Soarele.
Şi s-a prelins în sângele meu
Răsăritul după care tânjeam.
În galben am înmuiat evantaiul de spice
Apoi am decupat inocent,
O picătură de violet
Pe care am ascuns-o-n cuvânt.
Am simţit viaţa cum se spulberă-n vânt
Şi se scurge-n cuvânt –
Vibraţia unui cânt
Risipit în inima mea.
Poate era dragostea...
M-am temut de verdele straniu
Aşa cum mă tem de uraniu.
Oranjul l-am strâns în palma mea dreaptă,
Dar nu mi-a fost de ajuns.
Timpul nu iartă...

Mi-am pus speranţa indigo în sacou.
Devenisem erou în poveştile de capă şi spadă.
Viaţa devenise o artă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele re

când am scris despre sângele re
vărsat în războaie de apă
rare
au fost monumentele-n care şi ea
calota de bronz a planetei să nu se topea
scă – eu să nu
mai aud despre jertfa de bine să fi
e sângele comun mai de preţ ca rubinele –
clare
îmi sunt acum puterile noastre
căţărate pe ziduri de apă, de a...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptă de lună

O şoaptă de lună
ma învăluit în rază
de lună plină
şi ardea sublim de divină
sângele în maree căprui
cu briză ca nimănui..

Hai vino cu braţul sfeştnic
Să fermentezi sângele
Demonizat şi netrebnic
Din vin în izvoarele

In fluturi de sudori
Ucişi-n perle de rouă-n zori
Culegând din gene flori
Cu care, zi de zi mă adori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmierii sufletului

S-au înălţat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Aşteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoaşterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere şi jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!