Primăvara
Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...
Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...
Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre sâni, poezii despre rândunele, poezii despre primăvară, citate de Eusebiu Camilar despre primăvară sau poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.