Primăvara
Cu nourii tristetea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii si-astept să vii si tu...
Credeam că vii, cu albul si mătăsosul sal,
Când visinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu bratele întinse visam si asteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit la usă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
Oriunde rămurisul cel zvelt se alinta,
Vedeam cum se alintă în mers statura ta...
Înalta iarbă lină mi-o perindam prin mâni,
Câmpia mângâind-o pe unduiri de sâni...
Nicicând, nălucă albă, nu pot să te cuprind!
Suspin si azi, zadarnic, câmpia mângâind.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Demult cocorii noptii prin cer s-aud vâslind...
Sa ne lasam în voia luntrasului, zâmbind...
distih de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetățuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
...
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpia electrică
Ce tânăr trup,
în largile-anotimpuri
aleargă cu ploile-n
țărână neîncepută
a câmpiei?
Ce nori hidoși se-ascund
prin văile cerului
târziu,
peste noi să cuvânte?
Am văzut vulpi alergând
printre fulgere,
păsări țipând în strânsoare.
Statuie de piatră
și teamă am fost,
în câmpia electrică
pierdută-ntr-o seară.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în Câmpia Română
Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.
De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.
Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sferele
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar din vol. "Călăretul orb", 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfere
Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal...
Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!
Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...
Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
,,,
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele este măreț, câmpia e umilă, dar câmpia ne dă pâinea.
aforism de George Budoi din Muntele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nourul
Neguri sure lunecă pe zare
Scitii vin în siruri lungi de care.
Noaptea în câmpia lor cerească
Îsi dejugă vitele să pască
Si le-njugă iarăsi cărăusii
Pe la răsăritul găinusii.
N-am avut aici nici car nici boi.
Când veti cere cerurilor ploi,
Nour sur voi trece pe la voi.
Peste sat voi poposi curând
Câinii, noaptea, să-i aud lătrând,
Clopotele să le-aud sunând.
Mă voi coborî peste păduri
Să v-aud mânia din securi.
Printre culmi îmi voi târî spinarea
Voi veti spune: vine-ntunecarea...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din "Însemnări iesene", nr. 7, 1 iulie 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar,
Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră.
I-am auzit întâia bătaie amândoi,
Pierzându-se-n noiembrie prelungă și sonoră.
Poate mai bate încă momentul de atunci,
Poate-a tăcut îndată și-așteaptă să mai vie
Îmbrățișarea veche, din nou precum a fost,
Și lacrimile tale, în gara cenușie.
Cu limbile-i oprite pe palidul cadran,
Ne-a urmărit plecarea, de sus, ca o fereastră
De casă părăsită, cu-o rază frântă-n geam.
Nu l-ai simțit că este părtaș la jalea noastră?
Te-ai împăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă
Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut,
Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La Jilava
Citeam pe-un zid, cu sânge scris:
"opt ani am stat aici închis"
și te vedeam, brav și tăcut,
smerite scrib necunoscut.
Pe-același zid, mai jos săpat:
"cinci ani și șase luni am stat"
și cât priveam porți și pereți,
erau doar ani, și luni, și vieți.
Citeam pe-un zid, cu sânge scris,
am stat închis, am stat închis...
O, Doamne, cât aș vrea să știu,
eu, într-o zi, cât am să scriu?
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă
Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească
Au au au ce vreme-amară
au plecat munții din țară
Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie
Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap își face
De aceea te-aș ruga
fă Doamne cu noi ceva
Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială
Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De pe deal
Pe dealul negru și sălbatic
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrățișați am stat sub pom,
Ca de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetațuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
Am așteptat tăcuți pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Și, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca niște flamuri
Pe-un vârf gigantic de cetate,
Părea, mișcat de boarea sării,
Ca niște aripi ridicate
La marginile zării.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pir
Nu am nevoie de laudele voastre
pentru a supraviețui.
Am fost aici înaintea voastră, înainte
chiar ca voi să fi plantat o grădină.
Voi fi aici când vor mai rămâne doar soarele și luna,
marea și câmpia întinsă.
Eu voi reprezenta câmpia.
poezie de Louise Louise Gluck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprataxă
Se plâng românii că sunt prea taxați
Și că de stat sunt prea împovărați,
Eu nu-s de-acord cu asta și vă spun
Că bani mai vreau să dau, mi-o tot propun
De ieri, de când impozite-am plătit,
Și iată, încă nu sunt liniștit
Ca-n ceilalți ani - și nu e chiar demult -
Când nu simțeam al inimii tumult
Odată ce scăpam la stat de dat.
Pe-atunci eram, pe dată ușurat,
Dar nu de bani - o, nu! - căci mă simțeam
Un "om de bine", banii când dădeam.
Acum, nu știu, ceva s-o fi schimbat
Căci am, de-o zi, impozit achitat,
Dar tot aș vrea o taxă să găsesc,
La casiera blondă să plătesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoașterii dobândit prin îndelungata experiență.
citat celebru din Eusebiu Camilar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Cândva, demult, pe geana unui gând,
Am poposit și m-am trezit plângând.
Nu pricepeam al dragostei suspin,
Doar căutam, absurd, un nou cămin.
În zale de tăcere eram prinsă,
Răceala pătrundea prin haina-mi ninsă.
Voiam s-ascult, din cer, o simfonie,
Să mă îmbăt de-o dulce reverie.
Eram pierdută pe cărări abrupte,
Plângeam spre flori, de vânturi aspre rupte,
Fulgii cădeau pe mine în neștire
Dar tot visam să te-ntâlnesc, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria își pune nămeți ca silicoane
Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-și cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeață
Și vântul trăncănește-ntr-una ca o cață.
Alb obsesiv, difuz și maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung și vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, și cerbi, și cornuri.
Se-oprește, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Și în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat și chiot... S-au îmbătat muscalii!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!