Viaţă curgătoare

Când m-ai purtat pe valurile tale,
Tu, apa mea din depărtat izvor,
Mi-ai rătăcit şi puncte cardinale
Şi reguli cu acelaşi numitor.

Tu ai crescut, crescându-mă pe mine,
Cu ape noi din vechile lumini
Sau ploi născute-n zone celestine,
Cu străluciri prin gânduri fără vini.

Ai tot urcat în curgerea spre-o vale
În care toţi ajungem şi-aşteptăm
Privind în urmă căile banale
Sau culmile ce, încă, le visăm.

Nu mai e mult, o, apă de izvor
Ce mi te-ai scurs atâta drum cu mine:
Ne-aşteaptă apa marelui decor
De după ne-nţelesele cortine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti măicuţa mea iubită

De-a-lungul vieţii tale,
măicuţă ai adunat
bucurii-mărgăritare-
dar şi tristeţi ai îndurat
Zile-întregi şi nopţi de-a rândul
ai vegheat la capul meu.
Tot la mine aveai gândul
când te rugai la Dumnezeu.
Vroiai să crească copilul
fără griji, fără nevoi.
Frumos, precum trandafirul,
ferit de vânturi şi ploi.
Mamă, tu viaţă mi-ai dat.
M-ai crescut, m-ai educat
Să muncesc m-ai îndemnat.
Mereu alături mi-ai stat.
Pentru grija oferită
din suflet îţi mulţumesc!
Eşti măicuţa mea iubită,
cu tine eu mă mândresc.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii umbra mea...

Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine şi Te-aşteaptă,
Atâta dor de ce-aş putea să-Ţi fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ţi-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ţi cer.

De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălţat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.

Şi-atât de mult am înţeles că-Ţi pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinţi
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Şi m-ai suit alăturea de sfinţi.

Eşti Împăratul meu, eşti Dumnezeul
Ce m-ai sfinţit 'nainte de-a mă şti
M-ai ridicat şi m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.

Eşti umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Eşti Domnul meu, eşti Domnul Dumnezeu
Te-aştept să vii, tot sufletul Te-aşteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...

poezie de Adriana Cristea (24 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai depărtat

Te-ai depărtat prin celelalte gânduri
Atât de mult, de gândul cel dintâi
Şi până-n clipa când te vei întoarce
Nu vei putea să pleci, nici să rămâi...

poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremurul din albastru

E-un tainic izvor strălucind liniştit
în tihna din vechea poiană,
ferită privirii, pe-un drum rătăcit,
copilă de munte, orfană.

E-albastru izvorul sub cerul senin,
lucind ca o lacrimă sfântă
în soarele toamnei, c-o frunză de-arin
ce ultima clipă-şi frământă.

O duce la vale, o pierde-n pustiu,
aşa cum o face de-o viaţă,
pe unde trecând pe sub verdele viu
ce apele-i limpezi răsfaţă.

Adâncul poienii tresare-n suspin,
o stâncă se rupe din munte,
schimbându-şi tăcerea din vechiu-i destin
în vuiete aspre şi crunte.

Coboară în salturi, iar furia lor
loveşte copacii şi-i frânge.
Poiana-i priveşte oprirea-n izvor
şi tace. Priveşte şi plânge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul spre Slavă

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeţi spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a şti ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreţinem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Ştim că ne-aşteaptă coroană
Şi Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simţiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Păşim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toţi, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-aţi părăsit părtăşia,
În veci cu Mine veţi fi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie

Vremea de afară mă închide-n mine
Şi-mi pornesc prin gânduri o călătorie
Printre visuri care, dintr-o utopie,
Par cu viitorul meu să se îmbine.

Care-i viitorul? Sigur, cel gândit
În acele clipe dintr-o reverie
Când, cuprins cu totul de melancolie,
M-am lăsat de-o muză, iar, ademenit

Şi-am păşit pe ape, am urcat pe nori,
I-am urmat căraraea prin sălbăticie,
Am simţit parfumul ei cum îmi adie
Când priveau spre mine ochii-i doritori.

Fremătam în visul fără nici un leac
Bun să îmi aducă-n sânge acalmie,
Să primesc iertare, poate-o amnistie
Când, atras de-o apă, deveneam copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul meu

Mi s-a stins din ochi făclia, sufletul mi s-a-nnoptat,
Inima în piept, mă doare, de când tu te-ai depărtat.
Cată lacrima izvorul, e pustiu aici, la mine
Şi pe pleoape grele, dorul, mai zvâcneşte sub ruine.
Am uitat să fiu copilă, m-a pătruns durerea vieţii,
Am uitat de floare, fluturi... şi de anii tinereţii.
Am o lacrimă sub pleoape, pe ascuns, mai curge-n mine...
Nu vorbesc de fericire, mi-e atâta de ruşine.
Masca de pe chip se frânge, sentimente se adună...
Tu, acelaşi gură-cască-n a destinului furtună,
Dai cu săbii ascuţite şi răzbeşti şi curge sânge
Peste gleznele-mi pătate. Doar sărutul tău mai plânge...
Am îngenunchiat, nătângă, la a timpului icoană.
A-nceput şi ea să plângă. În genunchi se vede-o rană.
A trecut pe lângă mine, o speranţă vai de ea.
Cu ce drept să mai rămână, când mi-i noapte chiar şi-aşa?!
Nu mai este-n mine soare, îmi plâng trecerea prin ploi
Şi biserica iubirii azi e-nchisă. Vai de noi!
Se împarte viaţa toată în fragmente de pustiu.
Se lărgesc şi se adună, unde oare pot să fiu?!
Cărui drum să dau crezare? Ce destin să se-mplinească?
Fără tine, mi-e frig, tare. Hai, întoarce-te acasă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmec de iubire

Nu ştii că viaţa mi-ai schimbat
Şi ancora mi-ai pus-o peste dor,
În suflet nori de aur mi-ai turnat,
Şi-n minte parcă mi-ai sosit în zbor.

Şi inima îmi bate mai puternic
Când simt suflarea-nflăcărată,
Palpită ticăind ca un ceasornic,
Care indică dragoste curată.

Când îţi laşi ochii-ntre ai mei arzând
Chiar şi vigoarea-mi stă pe loc,
Şi-nvolburat, şi aprig îţi cuprind,
Simţirea şi trupul ca un foc.

Aş simula acum o linişte plăcută,
Dar plin de gânduri tumultoase
Ce-mi cer o-mbrăţişare mută,
Te prind în gesturi languroase.

Vreau veşnic clipa de acum
Când 'mi eşti aproape ca o rază,
Ce şi-a croit spre mine drum,
Ca un izvor plăpând în oază.

poezie de Petre Chelu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
şi ai plecat... şi m-ai lăsat acolo,

şi-acuma am rămas doar eu şi corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subţire,

credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
şi brusc... am înţeles de ce nu ninge,

ştiai că-mi strâng speranţele în turme
să te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
şi-atunci te-ai hotărât să nu laşi urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,

să nu mă poţi orbi cu frumuseţea
te-ai depărtat spre-a mă putea salva,
mi-ai aşezat sub perină tristeţea,
cred că mi-ai pus şi-n lacrimă ceva,

dar sufletul..? femeie... ideală...
cel care mi-ai jurat că-mi este frate,
la care-am plâns atâtea nopţi în poală,
de ce şi el...? m-a-njunghiat în spate???

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de dor

In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopţile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăşte rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-ai rătăcit, iubire?

Uşile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri;
Cu lacrima, străjer te-aşteaptă, tăcutele mele iubiri.
De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum?
Vino, grăbeşte-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum.

De când îmi scri, nu mai am somn, în mreje, iute, tu m-ai prins.
Vino, minune, să ardem în flăcări, că flăcările nu s-au stins.
Te-aştept, vino din depărtări, chiar dacă se pornesc furtuni,
Te-aştept cu uşile deschise, în sufletul tău să mă aduni.

Vino, dă-mi drept la fericire, să-ngropăm vechile dureri
Să ne găsim identitatea. Oare, tu, nu asta-mi ceri?
Atunci când valurile vieţii, m-au doborât, m-au rătăcit,
Din ochii mei, lacrimi au curs, însă, acum, tu le-ai oprit,

Vino, ia-mă de mână, du-mă iubite-n alte emisfere,
Să trecem pragurile toate, de la tristeţe la plăcere.
Uşile mele sunt deschise, coridoarele nu-s pustii.
Sufletul meu te aşteaptă, oricând alăturea să-mi fii.

Spui că eşti călător prin mine şi nu ai unde să te-ascunzi?
De ce să fi un călător? Vreau cu dragoste să-mi răspunzi.
Uşile mele sunt deschise şi te primesc la mine-n gând,
Mireasma trupului-ţi-ofer, la toate visele pe rând.

poezie de Georgeta Nedelcu (9 februarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur [Alone]

De mic copil, eu n-am putut
Să fiu ca alţii – n-am văzut
La fel ca toţi – n-am luat cu mine
Din primăveri, zile senine –
Tristeţi din sursă nu am scos,
Iar inima, fără folos,
Am vrut s-o înveselesc puţin –
Însă iubind, am fost meschin –
Şi-apoi, din fragedă pruncie
Am fost atras la nebunie
De lucruri rele, bune, mii,
De tainele ce-s încă vii –
De râuri repezi, de izvor –
De-al muntelui roşcat decor –
De soarele ce-mi dă tărie
În toamna blândă şi-aurie,
De fulgere în cer pierdute
Ce peste mine zboară iute –
De tunete şi de furtună,
De norul gri, când vremea-i bună
(Care când cerul strălucea,
Un demon rău mi se părea).

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un pas

Hai, viaţă, hai, încă un pas!
Din tine mult n-a mai rămas.
Da-i tot mai greu către sfârşit
Iar eu aşa am obosit...
M-ai înhămat. Nu am scăpat.
M-ai tras-napoi, iar am urcat,
De maluri m-ai izbit şi-am plâns,
Mi-ai dat copii şi-atunci am râs.
Ne-am învoit pe loc să-mi dai
Puterea-ntreagă ce-o aveai
Să-i cresc cu dragostea mea toată,
M-ai răsplătit cu o nepoată.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat să gust
Şi fiere şi un dulce must.
De-acum... nu-ţi cer un lucru mare
Mai ai oleacă de răbdare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în verde (cvasisonet)

Ai venit cu chipul tău rar, neumblat,
Din blânde locuri, cu gânduri oneste,
Născute parcă, în sfere celeste,
Te-ai aşternut în mine şi dor mi-ai dat.

Mi-ai adus clipa ce nu se va pierde
nicicând, pe al dragostei noastre altar.
Ai crescut primăvara în mine, chiar,
A mea frumoasă femeie în verde.

Te-ai îmbrăcat în mare şi-n smaralde,
Şi cu-n surâs tu luminai natura.
Strângeam în pumni săruturi şi balade.

Iar ţie-ţi strălucea toată făptura
Şi am trăit în mine zile calde,
Cu tot ce-a fost, în toată uvertură.

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străluciri de dor

Când marea va veni la tine
Şi-ţi va depune la picioare
Un val, în răsărit de soare,
Primeşte-l, lasă-l să te-aline!

Iar tu... oferă-i mângâiere,
Căci e un dor cu trupul val
Pornit spre cel mai bun final
Al vieţii sale efemere:

Îţi va atinge trupul moale
Şi-ţi va aduce-n gând un chip
Apoi, în marea de nisip,
Se va-nchina iubirii tale

Trecând pe căile celeşti,
În urma stelelor ce mor
Cu străluciri în urma lor
Ca nişte doruri pământeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multicolori-stropi de iubire

Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ţi reglează
şi azi mersul
în izvorul
bucuriei

clipele
aleargă-n cor
ca şi mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate

sens şi drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
şi acum
antrenaţi
spre veşnicii

flori
şi ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele

de dor plini
şi călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!