Când îi şeasu fălincat

Bată-l sfinţii pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Şî dîn vina lui acuma să vegeţi şe s-o-ntâmplat.
Că îl şciţi voi pră Fălincă, maistoru' şe ce întrabă:
-Şe fălincă are şeasu? Hai că ţî-l repar dăgrabă.

Am vădzut că şeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs să treacă dă Paşci şî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când mă gîngesc,
Când în fiecare an la Paşci eu imi amincesc.

Pusă-i şeasu ca să sune, gimineaţa pră la şinşi,
Prigăcii şî cotăriţa, ţoali dă-mbrăcat, opinşi.
Că aşa-i la noi în sat, la morţărie ce duşi,
Să dăi pomană la morţi, colaşi şî bomboanţă dulşi.

Şî cum tăbărâtă-am fost, mă pusăi eu la dormit,
N-apucai să cucăi bine, sună şeasu dă trezît.
-Doamne, dar şe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, mă uit afară, nu-i nima. Îi amânat!

Ce pomeneşci c-or fi fost, toţî sătenii pră la morţi,
Că nu văd nişiunu-afară, nu îi nima pră la porţi.
Iau cotăriţa pră mână, încuni poarta şî tot fug,
-Au, da' tare-i amânat, că pră nima nu ajiung!

Când intru în morţărie, beznă! Nişi o lumină nu văd,
Şe să fac, tămîedzî iuta, şî aşcept, mă uit, măi şăd.
Poace vine vrun copil că n-am cui să dau pomana,
Şî n-o pot lăsa la cruşe, să mânie baba Ana!

Cu răipărţu aprind lumina, şî mi-s gata dă plicat,
Şîne şcie când o fost toată lumea dă prîn sat!
Provin acasă. Tot fuga! Mă bag iuta la căldură,
Stau câta să mă-ncăldzăsc şi m-apuc d-o pîrjîtură.

Hai dzîc să văd şî vro şcire, tilivizoru-l pornesc,
Când mă uit nu-mi vine-a crege, nu pot nişi să mă clincesc.
Cât arată şeasu lor? Unu noapcea? Nu să poace!
Înşep eu a trămura şî în mince a socoace.

Nu îi şinşi dă gimineaţă? Am fost noapce-a prîntră morţi!
Acuma-nţăleg eu bine dă şe nu-i lumea la porţi.
Numa eu babă nebună, umblu noapcea prîntră cruşi,
Şine şcie câţi muroni m-or vădzut pră mine-atunşi!

După asta vreo tri dzîli m-o fost rău şi am dzăcut,
Dă frică! Când mă gîngesc la şe Doamne, am făcut.
Altă data eu mă duc, doar pră dzî, când oi pucea,
N-or murii morţii dă foame, aşceptând pomana mea!

poezie de Nicoleta Stavrat (ianuarie 2017)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uica Pătru-n Cimişoara

Într-o zî ge sărbătoare,
Pă moş Pătru-l prinsă sara,
Că o fost la un bocez
În oraş, la Cimişoara,

Şî s-o dus la un hotiel
Să să culşie păstă noapce,
Că-n a doua gimineaţă...
Avea tren la şeasu' şapce:

- Bună sara, doamnă dragă!
Vre'u ca să îm' dai o sobă,
Să mă culc în noapcea asta...
Mă număsc Pătru Carobă!

- Toate sunt cam ocupate,
Dar vă dau... că sunteţi membru,
Vă cazez la un etaj,
Dar dormiţi în pat cu-n negru.

- Nu-i nimica, zâsă uica,
Că şî iel îi năţional,
Da' să mă trezăşci la zâuă...
Că mă duc la personal.

Ajiungând uica în sobă,
Şchipă pă un gejit, frace...
Îl acinje pă dom' niegru
Şî să dă măi la o parce:

- Bată-ce, ge mozomaină!
Tu eşci baş ca o tăşiună
M-am ghingit că doamna aia,
O umblat cu vro minşiună.

Niegrocelu' ş-o dat sama
Că uichiţu' Pătru, nost'u
Îş' cam bace jioc ge iel,
Da' nu şcie şine-i prostu'.

Cân' o dat uica să doarmă,
Niegrocelu' ăsta... tuşi
L-o mânjât pă bietu
Pătru Cu o farbă ge păpuşi.

Şî l-o făcut şî pă iel
Niegru... vai ge capu' lui
Că acu' cân' merje-acas',
Baş că-i râsu' satului.

Cân' s-o făcut gimineaţa,
Doamna l-o sculat la şapce:
- Haideţi domnule, trezirea!
Îl luă doamna pă la space.

Uica Pătru făcu plata
Ş-o plecat în graba mare
Să nu piardă personalu',
C-o încurca foarce tare...

Da' în tren cân' s-o suit,
O văzut într-un ochece
Că îi niegru ca tăşiunea...
Şî să pusă la părece:

- Doamnie, da' şe proastă-i aia!
Râsă uica răspicat,
L-o sculat pă ăla niegru
Şî pă minie... m-o lăsat!

poezie satirică de Claudiu Românu din Uica Pătru gin Domaşnea (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminciri

Noapcea să lasă prăstă sat,
Inima-mi bace tăt mai tare,
Abia dacă s-o însărat,
Că mi-s şî gata dă plecare.

Cu mândra eu m-oi întâlni,
Pră fânu proaspăt adunat
Şî-acolo tare ne-om iubii,
Aşa-i dă când lumea lăsat,

Ăl cinăr noapcea să nu doarmă,
Să umble după sărutări,
Că vine iuce-a vieţii toamnă
Şî o zuita dă dăzmierdări.

Îmi fierbe sângele în vine,
Ghingeşci că zbor, aşa mă duc,
Să ajiung mai iuce lângă cine,
Lângă poşorul dă sub nuc.

Că-mi arge buzele dă dor,
Cu a tele buze să le sting
Şî ochii mei să vadă vor,
Privirea tea când ce ating.

Dă sub chimeşă, a tei sâni,
Obraznici bat în al meu piept,
Vor ca să-i ţîn, cu-a mele mâni,
Nu şciu şie Doamne... mai aşcept.

Ei vor acuma ca să îi ţuc,
Să-i stâng, că ard ca focu,
În fân să stăm abia apuc,
Să le-mplinesc lor jiocu.

Mă bucur tare când ce ating,
Şî sâmt cum tremuri lângă mine,
Să mă astâmpăr ce cuprind,
Tu strânge-mă în braţă bine.

Cu dăzmierdări să ce acopăr,
Să stângem focu şie ne doare.
Cu mâna şie să plimbă ajier,
Ne dăzgolim da-noaste ţoale.

Şî cufundaţi ca într-o visare,
Ne îmbătam doar cu iubire.
Adzi văd în urmă cu-ntristare,
Cum cinereţea-i... amincire.

poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prost crescut

Oamini buni, mă ascultaţ!
Să vegeţ şe nărozâie
Am avut la Cimişoara,
La varuţu în gostâie.

M-am fost dus câta-n vacanţă
La Ionică lu' Şândari,
Neam gin scurt, c-aşa să zâşe,
Că ni-s verişori primari.

Cum am fost ajiuns acolo
Mă chici în soba mare,
Tuşa Veta, iut cu oala
Să îmi geie ge mâncare.

Am mâncat cum îi măi binie,
Vro trii bliduri mari ge zupă,
Un dărăp ge carne fiartă
Ş-un meşpais mare cu nucă.

Nişi n-am mestăcat cum trăbă,
Că varuţu cum îi prost
M-o şî luat afar' la jioacă,
Să ne jiucăm fără rost:

- Hai vărule, du-ce naibii!
Mă prinsă ge mână binie,
Şî mă scoasă pă porciţă...
Drept în drum o dat cu minie,

Ş-am plecat măi mereuţ
Pe-acolo să ne jiucăm,
Când colo ne zâşe-o babă
Că nu şcim să salutăm.

Io i-am fost zâs: Bună zâua!
Da' varuţu prost crescut,
Nu i-o fost zâs baş nimica
Numa' că s-o prefăcut.

După şe s-o făcut sara
Am plecat la iel acasă,
Că ne-o chemat tuşa Veta
Ne-o chemat, cu drag la masă,

Da' să vez comege mare
Că la uşă cu un bât,
O venit baba urâtă
Şî pă loc ne-o fost pârât:

- Mă, Vetuţo, tu n-ai mince!
Ge matuşa s-o fost luat,
Cum l-ai crescut pă Ionică?
Că az' nu m-o salutat.

Când o auzât matuşa,
Pă varuţu meu, Ionică,
L-o batut cu târnu', frace...
O dat în iel fără frică,

L-o batut gin vina babii,
O dat în iel ca în tobă
Şî dupaia drept pegeapsă
L-o închis să şce' în sobă,

Iar ge-atunşea, oamini buni,
Ge-atunşea şî tot întruna...
Şî cân' trăşe p'ângă cânie,
Văru zâşe: Saru'mâna!

poezie de Claudiu Românu (18 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îl cheamă pră veşinu?

Într-o sară baba Chiva şî cu moşu ei Văsîlii,
Şăd pră scaun în şofru mare, şî ghijăsc dă cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîşe moşu, nu şciu şe mi s-o-ntâmplat,
Pră moş Ion, veşinu nostru, nu şciu cum l-o fi chemat?

Aşa rău să mă zăuit, parcă n-am şciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia să ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.

Uice-o văd, vine acuma, are două cănţi cu apă,
Pentru vaşili dîn ştal, să duşe şî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aişea, că i-o m-am buzumenit,
Ş-aşa rău să mă zăuit, nişicum n-am măi pomenit.

Şciu pră toţi în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîşe,
Chiar şî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra cruşe.
Baş al meu veşin şî precin, Ion, al tău bărbat d-o viaţă,
Să nu-i şciu numele lui! Ş-am vorbit dă gimineaţă.

Stă Măria şi să uită, şî nu-i vine parc-a crege,
Şî-i mirată, şi să strâmbă dă şi-auge şi şe vege.
-Mă Văsîlii, tu eşci prost? Ori vrei ca să râzi dă mine?
Şe-ntrebare îi şi asta? Ion îl cheamă, şciu eu bine.

-Ai dreptace tu Mărio! Cum naiba dă m-am prostît,
Să zăuit că el îi Ion, cu şin´̉̉ beau la asfinţît.
Bine că acuma şciu, că mă făşeam dă ruşîne,
Nu şciam cum să îl strîg să bea răchie cu mine!

poezie de Nicoleta Stavrat (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi fost un copil fricos, ori dacă nu m-ar fi lăsat să umblu singur, n-aş fi avut toate aceste senzaţii. Nu-mi pot explica cum mă lăsa mama mea să umblu singur, ea care mă păzea iarna să nu stau aproape de geam. Probabil că ea nu ştia pe unde mă duc. Credea că-s prin grădină, ori pe drum. Cred că eu ascundeam plimbările mele. O singură dată am fost pedepsit, când am venit acasă plin de colb pe mâini şi pe faţă, căci mă jucasem în colb cu băieţii de ţărani. Mama mea m-a ocărât atunci foarte tare. (Mai târziu, când eram de vreo 8 ani, la altă moşie, tot pentru petrecerea mea în colb cu băieţi de ţărani, tatăl meu m-a bătut -- singura dată când am fost bătut.)

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost când a fost

tare frumos a fost dacă a fost
de se minuna toată lumea
dar ei îşi făceau cruce
în zadar a fost ce pretindeau ei
luptele cu bodyguarzi adversarului
se ciupeau şi zgârâiau pe mâini
pe faţă când începeau să se pieptăne
cu toată paza din jurul ei
voinicul voinicului a văzut
prinţesele cartofului trecând
în spatele adversarului
rămâneau caprele alături
să le păstorească cu mandolina
a fost când a fost
dar acum a ajuns generalul
frunzelor uscate într-un partid resuscitat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am fost lacrima bucuriei şi durerii
Am fost lacrima bucuriei părinţilor mei
Când am gângurit cu ochii ţintiţi către soare,
Când am atins cu mâna o gingaşă floare,
Când am intrat în codrul parfumului de tei.
Am fost lacrima bucuriei părinţilor mei
Când am împărţit bucăţica de pâine
Cu omul milostiv, c-o pasăre şi-un câine,
Când am citit poveşti cu oameni buni şi răi.
Am fost şi lacrima durerii părinţilor mei
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă
Şi am plecat în lumea diversă, curioasă,
Să-mi fac viaţa bună,-n credinţa cu temei.
Am fost şi lacrima durerii alor mei părinţi
Când suferinţa mi-a cuprins trupul şi anii,
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,
Dar pe ei în viaţă nu-i pot avea, sunt sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am bucurat de postura în care am fost ca jucător de tenis. Am fost blamat când am pierdut. Am fost blamat când am câştigat. Şi-mi place cu adevărat asta, întrucât am jucat şi fotbal şi nu suport ca toată vina să fie aruncată în cârca portarului.

citat din Roger Federer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mă întreabă mereu: "Ai fost amuzantă când erai copil?" Ei bine, nu, n-am fost; am fost contabil.

citat din Ellen DeGeneres
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... (fără titlu)

Văd în faţa doi omuleţi
Frumoşi, în iarnă îmbrăcaţi.
Nu sunt, cum aţi crede, doi băieţi
Şi nici doi oameni mai curaţi.

Sunt doar doi îndragostiţi,
Cu cerul drept părinţi,
Ce stau drăguţ îmbraţişaţi,
De căldură, fraţi...

Nu pot crede când îi văd
Cum iubire îşi rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...

"Să mă simt eu, oare, neîndreptăţit
Când de viaţă am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"

Stau şi mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"

poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinx umblător

Moartea nu vine zâmbitoare
deşi au scris maeştrii morţi
c-a fost văzută pe la porţi
în mii de chipuri de fecioare ;

lucrează şi ea că-i datoare
cu moartea propriei ei morţi
şi cu-mplinirea bunei sorţi
a orice viaţă călătoare.

Deci moartea vine ca o vie
făptură neînduplecată
că în atâta veşnicie

omul - fiinţă însemnată -
a cutezat murind să fie
când nu fusese niciodată.

poezie de Gheorghe Pituţ din Noapte luminată (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soţ
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de ţară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te închini

prostia nu-i o armă, e scutul de oţel,
toţi sfinţii în cazarmă te-aşteaptă la apel,
durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,
bei vinul din pocale şi îi jeleşti pe morţi.

ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,
iubiri cu haine rupte, atac şi apărare,
o viaţă-ntâmplătoare nu-ţi va grăbi clemenţa,
de cauţi ajutoare, te bântuie... demenţa.

trecutul te inspiră, prezentul te-amăgeşte,
când firul se deşiră, durerea-i ca un cleşte,
te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,
pe dâre de lumină credinţa delirează.

ehei, umanitate, a câta oară scriu
cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?
durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,
bei vinul din pocale şi iar te-nchini la morţi.

ce tristă este viaţa, poetu-i încă viu...
sau întrupează umbra a celui ce-o să fiu?

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea adevărului

-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net şi nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!

C-am mai făcut-o noi, ţi-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit şi... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? – a fost un accident,

Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Şi-acolo nu-i păcatul înşelării,
Căci toţi visează la... ce nu-i permis.

Acum nu vreau decât să mai verific,
Să ştiu şi eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.

Iar, dacă vii, s-aduci şi-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai ştii, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că eşti îndrăgostit?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

Da nepotî foc şi pară
Toţî pă lângă copârşău
Şe să plângă beta baba
Să le pară câta rău...

Să sfăgeau dă numa, numa
Cum averea să-si impartă
Că dabe domnu părince
Măi putu să ii daspartă...

- Nu vă mai sfăgiţ atâta
Dzasă popa–n gura mare
Sî vigeţ în testament
Şe-o lăsat la fiecare.

Că mi-i l-o lăsat asară
Dzâsă popa cam înşet
Văd că nu măi apucasă
Să vi-l de pă internet...

Ş-api şici testamentu
Un nepot mai zăbuc...
Când acolo averea fusă
Doar o fermă pe feisbuc!

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai schimbat partidele şi eu m-am făcut de râs, aia e! Nu mai pot să scot o vorbă nici la cafenea, nici la club, nicăieri. O viaţă întreagă cât am fost conservator toată lumea nu mi-a spus decât coane Iorgule; acuma, de când ai intrat dumneata în familie şi m-ai zăpăcit cu noile curente politice, când îmi zice lumea şobolan, când fripturist, când cutare şi cutare.

Tudor Muşatescu în ...escu (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!