Motelul viselor

Escala rutelor pretinse
Din lumea mariajelor pe veci...
Tumultul de minciuni pe buze ninse
În avalanşe de rupturi, de inimi reci.

Bărbaţi, femei necunoscute,
Perpetuu se aruncă în extaz
Sătui, sătule d-ore petrecute
În aşteptări de sex pierdut şi de necaz.

În gemetele zilei dintre nopţi
Un vălmăşag nebun de şefi cu secretare,
De tinere zglobii cu Don-Juani copţi,
Îşi pregătesc în gând, cuvinte de iertare.

Se-ntorc sleiţi de zbucium din amor,
Rămaşi cu amintiri pentru nesomn...
E drogul pentru rănile ce dor,
E visul "uşuraticei" de-a se iubi c-un "domn".

E patu-universal al fericirii
De acuplări în gând, în fizic, ea cu el;
Castel de lacrimi de amar, sau dulcele iubirii...
"Soit bienvenue! Welcome to the motel!"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuplând fizic... gând

Ce vis lăuntric am mereu scânteie;
Să mă pătrund în pântec de femeie
Prin poarta Edenului, 'n lunecări complice...
Să mă împrăştii-n milioane de alice.

Visez mereu strâmtori de acolade
De gracilis, se desfăcând petale;
Să mă afund în erectil extaz,
Îmbrăţişând săruturi pe obraz.

Să simt pătrunderea în carne pân' la suflet,
Îngemănând suflete-n sublim răsuflet,
Lipindu-mă-n broboane-n râs de lacrimi...
Mă revărsând în caldul loc de patimi.

Am gând la strângeri sacadate
În zbaterea de inimi acuplate
'n tunelul de lumină-nspre amor...
Unde, sleit de drag, un pic să mor.

Mă-ncântă pielea fină dintre coapse
Şi de-abdomen mi-aş face buzele sinapse;
Să sorb corpul de liră ciupind coarde
De tremur de fior... Iubire-aş arde!

Mă topesc tot de-nlănţuirea desfrânată,
Epuizând feminitatea, nudă toată...
Nebun sunt de dorinţe de pătruns
Tot mai adânc, dincolo de orice ajuns.

Am mintea-n amintiri de calde trupuri
Se delăsând ca plasma-n vrute ruturi
Răzbunătoare, pe-un extaz de simţiri fine...
Sunt prizonierul sclav al dragostei... de TINE!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de Mărţişor

E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărţişor!

E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-şi jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărţişor!

E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheţ, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărţişor!

E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbaţi, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărţişor!

E-un simbol EA... Ce toţi o vor,
E EA, renaşterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Şi eu, m-anin pe-un piept... O ador!

EA, ne-a dat lumea... Mărţişor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecere...

Trec anii peste dragii din morminte
-S-aştern în pudrerii din stele fine-
Chemaţi din întâmplare-n minţi, fără cuvinte,
Sau invocaţi de gazde-n gânduri celestine.

Îi deformăm în minte-n măşti uitate
Şi ne-nchinăm arar în zile faste.
Aducem gând d-ofrandă cu celeritate
Sperându-ne retur divin din zile caste.

Ne ia un dor nebun de rămaşi singuri,
Ne zboară inima cu nod în gât de lacrimi...
Ne-am vrea eroi celeşti, să câştigăm castinguri;
Să-i strângem, suflet fără trup, fără de patimi.

Suntem înmărmuriţi de-a lor tăcere
Căci tot credeam în farsa de pieire;
Dar şi atei de-am fi, credem în reînviere...
Ni se destramă ultima speranţă către nemurire!

Şi timp ne trece, peste timp, cu săbii
Ce crestături ne lasă-n pielea amintirii...
Ne zboară gând la stolul plin de vrăbii
Din râsul de copil... la crucile nefirii.

De vii, suntem tot mai ades un suvenir;
E multă lumea prăvălindu-se pe noi
Plângând... Ne scurgem picuri către cimitir;
Torentul existenţei către lumea de apoi...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătorit

Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
şi sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... aşa târziu.

Plângeam că părăsisem mamă
şi-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi şi el... Acum dorit.

În atâtea naşteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
şi tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.

Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
şi voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
şi eu nici gând nu voi mai fi!

Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...

*La toţi mă plec, pentru a vă mulţumi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violul

Malefic ancestral de gând,
-De posedat, de pătrunzând-
Născut în mintea hâdă, goală,
A creatorului de chin, de boală.

Repercutând în sumbre de psihoze
-De gând şi fizic în metamorfoze-
Schimonosind ce-i trup, ce-i bun...
Un maniac debil, un scelerat nebun!

Nu-i nicio reparaţie-ndeajuns;
Tardiv deplânsu-i celui plâns....
Nu lacrimi, foc de jale sting
Chiar râu de fac; făptaşul nu-l înving!

Inexorabil timpu-i o escară
-Ades cu prelungiri în laţ de sfoară-
În zile-n neguri pline de sechele
Reconfortate-n nopţile cu iele...

Oh, ce himeră-i crez de vindecare
Visând, nutrindu-se stăpân în stare
De reuşite-n leac d-alienare;
Ca şi cum e uitare... la oroare.

Ordurile există cum nămolul;
N-avem asprimea să le provocăm obolul
Cu arşiţa pedepsei capitale
Pentru viol... Cu dreptul de-apărat... Prin violare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătură, cu picătură

Aş vrea să pot s-aleg din nori picuri, să-i sortez picături,
Să le urmez 'napoi traseu, să ştiu de-au fost sărut de guri,
Ori lacrimă de neputinţă, că lumea nu e după voie,
Sau un extaz de râs năvalnic, prostia veche de-un nou Goe.
Găsesc poate sudori prelinse, în amor, pân' la epuizare,
Ori din repaus braţe întinse, de efort, cerându-şi el iertare,
Sudălmi din buze înspumate, ori vin de anafură sfinţită,
Alcoolul ieftin de la birt, greşeala asumat păţită,
Şampanie de aniversare, benzina de-un suicidar...
E tot o apă pe-un pământ, e-o picătură... planetar!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunate

Am câştigat timp laitmotiv,
Am câştigat independenţă,
Am câştigat o existenţă...
Am câştigat, definitiv.

Am câştigat miros de flori,
Am câştigat mers vertical
Am câştigat amor frugal...
Am câştigat, etern, fiori.

Am câştigat pe veci părinţi,
Am câştigat dus la morminte,
Am câştigat spus de cuvinte...
Am câştigat urme de dinţi.

Am câştigat un pic, copii,
Am câştigat onestitate,
Am câştigat o libertate...
Am câştigat drept să revii.

Am câştigat gustul de pâine,
Am câştigat un adăpost,
Am câştigat să am un rost...
Am câştigat dreptul la mâine.

Le am pe toate un şirag
Pe-un fir de aţă, fină, întinse...
Nostalgic le admir cu drag;
Multe-am avut, multe pretinse!

Am câştigat să zic pardon,
Am câştigat să am dreptate,
Am câştigat eternitate...
Am câştigat un maraton.

Am câştigat duşmani pe viaţă,
Am câştigat trezit în zori,
Am câştigat să pierd valori...
Am câştigat inimi de gheaţă.

Am câştigat puţini amici,
Am câştigat un loc în lume,
Am câştigat chemat pe nume...
Am câştigat curaj şi frici.

Am câştigat un pumn de bani,
Am câştigat înot în vise,
Am câştigat minciuni promise...
Am câştigat drum pe Lipscani.

Am câştigat să ştiu să plâng,
Am câştigat o pertinenţă,
Am câştigat o experienţă...
Am câştigat dorinţi să-mi frâng.

Am câştigat, târâş, căinţă,
Am câştigat bilet de zbor,
Am câştigat să mă-nfior...
Am câştigat şi neputinţă.

Am câştigat o viaţă dură,
Am câştigat jurisprudenţă,
Am câştigat drept la clemenţă...
Am câştigat o aventură.

Le pierd pe rând, mă pierd cu ele
-Nici timpul să profit, n-aşteaptă-
Mă-nclin, de nopţi şi zile grele...
Mă pierd treptat, rămân o şoaptă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gând

Mă-ntorc cu rănile deschise
în scrijeliri pe trup, de zile,
de nopţi, de neîmpliniri promise
înscrise-mi în sângerânde file.

Îmi oblojesc gânduri răzleţe
ce-adun de p-unde-or fi, de ieri
când nu ştiam că-i bătrâneţe;
credeam doar veşnic primăveri.

Plutesc într-un eter mirific
de-opiaceu de endorfină
ce mi-o fac singur; mă certific
propriu călău, singur de vină.

Îmi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de împrumut
şi-o pierd într-un sfârşit... Păcat;
nepregătit, că n-am ştiut!

Îmi fac din văi circumvoluţii
şi-mi sap amintiri de visare
să-mi spăl trecutul în soluţii
de retrăit, eu, la-ntâmplare.

Nu pot să-mi stăpânesc alunec,
mă prăvălesc în avalanşă
pierzând respir în dulce întunec...
Axfisiat, m-adorm în transă.

Nu mă mai simt, nu mai sunt fizic,
căci nici nu vreau să fiu acum;
doar să rămân etern amnezic...
Pierdut pe drum, pe drum, pe drum...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul proscris

E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Şi, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.

Dormea, în noapte, visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,
A-mpins, cu grijă, poarta ce totu-i ascundea.

Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când şterse şi pierdute,
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.

-Voi, amintiri din vise, în lumea neştiută
Pierdută în uitare şi-n nepătruns abis,
Nu aţi văzut pe-acolo, ascunsă şi tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?

-Noi am văzut, ţi-am spune, zadarnicule gând,
Ţi-am povesti mai multe din lumea cea străveche,
Dar visul se trezeşte, întreabă-l şi, oricând,
El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geme noaptea

care a luat amintiri
drept droguri pentru durerile
don juanilor copţi de iubiri
stătute în zeamă de tutun
fermentat în ţuica de prune
sleiţi de amor uşuratic
cuvântul poetului lăsat
pe masa luminată de o lampă
cu petrol lampant afumând
tavanul odăii prins în braţe
de noaptea care se joacă
de-a plecatul în lume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râs

E timpul meu să râd, să fiu iar vesel
Chiar fără de motiv, doar pentru tonic
Să-mi fac mintea cu suflet tot armonic
Şi inimii, de-are necaz, să îi zic... lese-l.

Să simt că fruntea descreţeşte-adâncuri,
Că ochi-mi sunt lucioşi, se sparg în stele
Şi dinţi umbriţi scot albul de sub piele
De buze se-aninând de colţuri, din rărunchiuri.

Trup să-mi tresalte-n zvâcnete, avalanşe,
Poate şi lacrimi să îmi dea de-atâta bine
Şi să mă-ngenunchiez, mă prăvălesc pe vine...
Din poze, instantanee pereţii să-mi fac planşe.

Şi glasul cu inflexiuni în descărcări promise
Doar să irumpă-n hohote-unicat, să m-umple;
Să simt că nu mai pot -fragil ferice în tâmple-
De atâta râs, de OM... Singur ce-o fac... şi-n vise!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Lose control"

Mă unelteşte subconştiinţa
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putinţa...
Nu pot fi doi deopotrivă!

Sunt veşnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veşnic glas de rău, la bun.

Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.

Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.

Mă-ntreb de suntem toţi la fel
Şi-n diferenţă avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de ţel,
Sau de-a ceda... "in lose control"?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustrată de gând

Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...

O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul căţeluş
De-o palmă şi păros, de pluş,
Dar ştiind să-i ceară apă, pită.

Şi tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic şi alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...

... Stă aplecat ţinând o alună
Şi-o veveriţă dă s-o prindă,
Iar el zâmbeşte; "Ştii, cu ghindă,
La noi, Dănuţ, ele se adună!..."

Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
Că i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...

Parcă- i de ieri la ce mă închin,
Că nu mai sunt de amar de timp...
Până şi eu, pierdut mă plimb,
Îmi rămânând, tot mai puţin...

... Da-s tot în ieri... şi nu-mi revin!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotism

Caut cu disperare dezolantă un cuvânt,
Ce nu-l mai pot găsi pe buze, veştejite
De arid, de neştiinţă, pe măşti strâmb zugrăvite...
Să nu mai fie-n veci, înhumat în pământ!

Caut cu disperare, pierdut în empirism,
Cuvântul dispărut, ce nu-l mai pot găsi
Pe buze, veştejite de arid, de-a putrezi
Ce-a fost odată sfânt; cuvânt... patriotism!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olimpiada

Sârgu-n şlefuire, năzuind perfect
Peste orice limanuri, o închinare fiinţei
În puritatea minţii, competând defect,
Selectând pe fizic obiect credinţei.

Debarasând Terra de orgolii fade,
Înalţă munca-n ode, imnuri de etnii.
Uită ambiţii avare, vânat să se prade,
Minciuni şi hoţii... pretins nebunii.

Emulând frumosul, corpu-i în concurs
Se-nfrăţind de-o sferă, din culori de piele
Ce prin minte-şi dă mâna, "sans rembours",
"Equals all around", zâmbete la rele!

Flacără din Soare s-aprinde-n explozii,
Răsplătind cu lauri inimi preţioase;
Şi pe lupi de mare, juji, matrozi, aprozii...
Sufletele înalţă, din umile case!

Vis, atât de rar, în scurt timp de-o viaţă
Plictis ca să-l faci, ca pe o cutumă.
Mentor, ieri discipol, înaltul îl învaţă;
Scara-i, pentru om, lumea tot mai bună!

Cântec, râs ferice, lacrimi aşteptânde,
Pentru o altă dată sol de-a fi-n paradă,
Toţi se întorc eroi; euri muribunde
Devin nemuriri... de-o Olimpiadă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promis parcurs de amor

Te voi iubi, nerăbdător, mereu,
Chiar de-am aflat că va fi tot mai greu,
Că tot se adună meteoric praf
Şi o tastă, va fi scrisul caligraf,
Fără citit, doar ascultări-secvenţe,
Săpate şanţ pe-un disc, de ieri prezenţe,
Cu nostalgii, oricum le-având izvoare
Pentru însetat, că dragoste nu moare,
Căci picurii se sorb pe vârf de buze
Şi-o zi vor fi-ndeajuns... doar să ne amuze.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile iubirii

Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară –
Un fluture de vis, în primăvară.

Tăceri şi dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...

Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Şi se aşează ca un gând, pe buze...

Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalţ prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise şi în început.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Ţi-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învăţat, cu faţa mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiţi pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,

eram urmaşi de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvenţe de-un amor părtaş,
de rupere de legături...
Eroi de un divorţ trecut
şi-un viitor sinucigaş.

Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreţinut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s şapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.

Şi suntem, ca şi-atunci, la fel,
repudiaţi, din falsitate,
în trup şi suflet reînoiţi...
Avem doar fericirea ţel,
nebuni într-o fidelitate...
De drogul vieţii ameţiţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nestatornic

Cum oare copilu-i din mine şi nu-i cum sunt eu, partenera...
Şi gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Şi cum de sunt eu de atâţia de ani şi-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?

Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- şi mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceaşi –se întreabă şi ea- ne dezminte
Şi naşterea vrută, adulată de toţi, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani şi ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!