"Lose control"
Mă uneltește subconștiința
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putința...
Nu pot fi doi deopotrivă!
Sunt veșnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veșnic glas de rău, la bun.
Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.
Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.
Mă-ntreb de suntem toți la fel
Și-n diferență avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de țel,
Sau de-a ceda... "in lose control"?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre protejare
- poezii despre protecție
- poezii despre nebunie
- poezii despre gânduri
- poezii despre corupție
- poezii despre corp
- poezii despre ateism
Citate similare
Melancolie
Am la rabat melancolie
C-am strâns prea multă și m-apasă
Pe aripi, veșnic într-o vrie
În transa unui alt... acasă.
Misterios e nepătrunsul
Neînțeles, de timp trecut,
Prezent ce-acum trăiesc... Recursul
E-n fond, un viitor trecut!
De suntem toți primar fărâmă
De-un Univers în răspândire,
Atunci suntem și frunză, râmă...
Rememorați o omenire!
Privesc ca Nostradamus jar,
Să delirez de toxic gaz,
Mă mestecând în timp, mojar,
Să-mi sorb trecutul, din necaz...
... Că n-am uitat oricum sublimul,
Rămânând singur el, licoare
Endomorfinică din filmul
Lăsându-și numai iz de floare.
Îmi pierd și timp ce am puțin,
Cu gând mereu ce las urmă
Iubind, să gust din vechiul vin,
S-aleg din bile... ce-am în urnă.
Sunt veșnic anticariat,
Sedus de timpuri în culori
Cu patinări de pastelat,
Ce-mi dau în iris picuri-flori.
Sau poate sunt un fortunat,
Căci pot trăi doi simultan;
Eternul vis înaripat
Și altul fizic, doar alean.
Ori sunt un specimen vetusc
Resuscitat din agonie;
Noroc își agățând de-un vârsc
Pe-o râpă... de melancolie?!
Și-acum mă uit la flori, pierdut
La verdele crud din grădină;
Săpând în viitor... trecut
Ce încerc să port în gând, patină...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre seducție
- poezii despre prezent
Constituție
De la străbuni ar trebui s-o am solidă
Căci fizic mi-au dat bună moștenire
Ce-o simt c-o am în corp și în simțire
Și-am crez s-o întrețin, mereu avidă.
Mi-o vreau dorință-n gând și-n pulsu-mi
Ce le cultiv pe oase și-n conștiință
Cu grijă, responsabil de-a ma ființă,
Ce-i numai una... Ce-s în fond eu însumi.
Și nici nu vreau și n-am cum să mă mint
C-ar fi cum aș trăi-n sinucigaș
Sau aș avea-n rărunchi păcatul de ocnaș;
Să-mi fur singur ce am, s-omor, să mă dezmint.
Și sunt produsul multora, din timpuri,
Cu-aceleași gânduri pure-n spre mai bine
Acumulate strâns, ca-n Biblia din mine;
O carte sfântă, peste veac, peste-anotimpuri.
Vreau ca și mine toți s-avem tărie
De-a putea singuri să ne-alegem un destin
Robust și drept, să fim înalți, cu spirit fin;
Să fim stăpâni pe bunuri, vise și mândrie.
Așa văd eu, într-o alegorie, o lege
A corpului, precum a țării... ce-i și-a mea;
Să m-oglindesc cu tot ce sunt, ce vreau, în ea,
Eu și cu-ai mei... nu cei în fărdelege.
De neclintit sunt și n-accept discuție,
Mă jur să mă constitui neîncetat mai nou
Și-am dor nespus să fiu la toți comun ecou
În speranța într-o sănătoasă constituție.
Și cert pot ca s-o fac mai bună să ne fie
Nu cu palavragii, fără de școli, doar cu ambiții,
Ce-ncearcă să-și abroge singuri dreptul... Ei smintiții
De politicieni cu circumstanță-atenuantă-n nebunie...
Într-o hoție, mârșăvie, parșivie și prostie... de-nvechită seminție!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre sănătate sau poezii despre sfinți
Ansamblu
Ce sunt în fond; cel ce gândește
Și, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp oprește
Balanța... în veșnic balansoar?!
Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voința...
Un sclav, că-l țin, nu prididesc
Convins c-așa-mi câștig căința?!
Ori sunt pretenția că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veșmânt...
Un hazardat al întâmplării?!
Poate am șansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Și-un vis de noi... din vechi eseuri...?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre suflet, poezii despre sclavie, poezii despre plâns, poezii despre pictură sau poezii despre culori
Vertiginos
Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.
Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.
Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.
Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.
Sunt chiar la zi și cu jargonul
Și mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.
Călit de-atâtea experiențe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competențe
Mă delivrez vertiginos.
Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veșnic bucuros
Și vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.
Și strălucesc de sănătate
Cum mărul roșu găunos
Și-n cod grav de calamitate
Mă prăbușesc vertiginos!
În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.
Să nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.
Așa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veșnic amoros
De muze; pe femei să-nșir
Într-un carnaj vertiginos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suspans, poezii despre simțuri, poezii despre roșu, poezii despre pâine, poezii despre noroc sau poezii despre mere
Ex-matriculat
Sunt doar un număr,
dar de zece,
un veșnic tânăr...
nimic nu trece;
sunt de invidiat,
un ex... matriculat.
Sunt cel mai cool
body-super,
veșnic în pull,
sex am reper...
Sunt cel mai căutat,
un ex... matriculat.
Sunt teanc de cash
-un business man-
veșnic în rush
să fac un ban.
Sunt as la pat,
un ex... matriculat.
Sunt un șarmant,
un top de stil
mereu galant
de-amor febril...
Sunt talentat,
un ex... matriculat.
Nu poți alege altceva;
de vrei Adam și s-o faci lată!
Te-aștept să mă ispiți, Evaaa...
Pereche ex... matriculată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre talent, poezii despre numere, poezii despre invidie, poezii despre afaceri sau poezii despre Adam
Speranță nespusă sau... Daniel
Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Să-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Du-mă la ochi să-ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre liceu, poezii despre fotografie, poezii despre eroism, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu, poezii despre cenușă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pericolul prostiei
E inuman să te tot lupți cu prostul,
-Imunul la gândire, rațiune-
Veșnic în "contemplațiune"
De propria-i universală loțiune;
Soluția ce-o vede numai el... agnostul.
Cuvintele la el n-au importanță,
Oricum nu se cunosc, nu se respectă;
Orice-i propui ideea e infectă
Și știința-i o creație defectă;
Răspunsu-i dos de palmă-n... aroganță.
O viață am trăit cu crez în vorbe
De-a ticlui-n retur de înțeles,
Dar plan sfârșea adesea în regres;
Extaz privit cu lipsă d-interes,
Iar sfatul devenea un... "nas în ciorbe".
O zi mi s-a deschis profundul craniu
Și explicația-i pur puerilă;
Că nu suntem cu toți pe-acceași grilă
Când fapta-i hărțuire pur labilă
Și s-o comunici riști un minim... straniu.
Mă nărui în total inexplicabil
Căci prost ce sunt nu pot să înțeleg
Cum sute, mii... sunt judecați "întreg"
Și-ades sunt tocmai cei ce totul "dreg";
E clar, sunt un inept... Ce lamentabil!?!
PS
Aveți cumva răspunsul implacabil
Sau e deja real inexorabil,
Definitiv, parcurs irefutabil!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre sfaturi, poezii despre pericole, poezii despre mâncare, poezii despre informații sau poezii despre cunoaștere
Mistic
Mi-am depășit deplin credința-n mine
Ce o gândeam că-i de nezdruncinat;
Cuvântu-i cel puțin... dezesperat
Când doar zadar e... mistic intervine.
Greu explicabil; n-am niciun control
Nici plan să fac, chiar dac-am mai făcut!...
Împiedicat mereu să-l execut
De convergențe din neant, fără vreun rol.
Nu sunt în niciun fel carieristic
Cu crez că totu-n viață-i avuția
Și vrutu-n viață-i tot... D-am inerția
De crez, în "trend", că sunt... Irealistic!
Mă am exemplul cel mai concludent,
Al involuției pe scara de uman;
Orice credință pare-se-i în van...
Sunt neîncetat erou de accident!
Sunt parte de-un întreg interactiv,
N-am prin predestinat nicio prerogativă;
Tot se decide hazardat... Inițiativă
E doar o farsă de-amăgit fară motiv.
Deci crez profund e doar eufemistic,
Că rezolvările dorite nu-s alese;
Depind d-inexorabile sensuri perverse
În haos controlat... de științele de mistic!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre involuție, poezii despre dorințe, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dorințe, poezii despre depășire sau poezii despre accidente
Reflecții
Se gudură de câte ori mă vede
și nu știu, să-l privesc, așa prin sticlă,
fără vreun gând -ce-i pus ca să mă-ntrebe-
sau să-l ador, să îmi fac inima mai mică,
să-i dedic clipa c-un minut de întrerupt,
că oricum nu pierd, chiar și de-ntoarcerea-i unică
și totu-i scurt și nici nu știu de e întâmplare...
Dar bine-i să mai las din mine, din emoția de-un furt.
... Sau să stau singur, un stingher, mereu mai des
profund introvertit, cu crez că-n propriul gând așa mă țes
cu mine însumi, mă pitind de drag ce mă-nconjoară... Mă edific
retras, știind că sunt dorit
să mă scald trup și suflet, ca o boare
în înmuieri de ochi, mirific...
să rămân probă, cum tapetul,
un colant pe sute-mii retine,
să fiu cum lingurița cu șerbetul
dintr-un pahar cu apă de cleștar, se savurând de bine...
Nu știu, după atâta timp trecut,
cum să-l mai trec; așa să-l pierd, risipitor
oricum? Dar parc-ar trebui să rămân un "avut"
măcar, nu-n neștiut, un subiect-decor;
nu doar un gând, un scris... riscat nevăzător!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre minute sau poezii despre inimă
Timp
Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!
Ce schimburi chimice în creier îmi produce
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă și final de cruce.
De ce nu se curbează timp, ci numai spațiu,
Să-l fac un rond, să mă întorc copil,
Să fiu într-un perpetuu viu exil...
Veșnic să fiu contemporanul lui Horațiu!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre ritm, poezii despre religie, poezii despre libertate sau poezii despre dușmănie
Tatăl meu
De ce nu sunt creat la fel,
"Integrul ", dex-dicționar...
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt, un eternel?
Îl am în minte, drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun...
Era timid și îndrăzneț.
Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot, ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat...
Fructu-i sunt la maturitate.
Îl mai iubesc și-acum visând...
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte...
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.
Sunt copia-i... nu vreau umil,
Sunt clona lui de-a fi precis.
Îi am bun-simț la interzis...
Sunt doar rebutul său, copil...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre planete, poezii despre picioare, poezii despre maturitate sau poezii despre intuiție
De basm
Tot aștept să se împlinească basmul, ce-l citeam odată,
cu țara celui bun
mereu gata să învingă răul și cu talpa... gloată
să se înveselească câteodată printre șotii de-un nebun
și, să fiu poate din alaiul lung, atât de lung,
în care să-mi urmez, iubesc, curatul, purul prinț din prinți,
chiar fără gând vreodată să-l ajung,
să știu numai că-l am de neam, un neam de domni cuminți,
să mi se-ncheie în feerie vruta mea poveste...
nu doar de moși, ce am moșit nepot odată, ce încet, încep, o să-i urmez,
căci timp tot trece și nu-s zâne,
nu pot regatul mult visat, dorit, să întemeiez...
și răul care în poveste veșnic pierde, pare, el, rău să se răzbune...
să-mi strice bucuria de copil, maturului ce sunt, ce-apune.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre monarhie
Ofertă de nou an
În clipa când în timp veți trece
Vechea secundă cu alta-n nou,
Să știți, voi lăsa gând s-aplece
Spre toți de aici, voi fi ecou
La tot ce vă doriți să fiți
Cu-ai voștri dragi, să-i aveți veșnic
La fel de sinceri caști, lipiți
Cu suflet, calzi cum facla-n sfeșnic...
Și vă urez un an de roade în dragoste
Și împlinire, cu corpul tânăr, fără tare
Și bani de-ați zice... "Pacoste!"
Vise împlinite, o încântare...
La toți, mulți ani și la mai mare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre sinceritate sau poezii despre secunde
Versatil
Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.
Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.
Pot să vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, să îmi dau moarte.
De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre vorbire, poezii despre fluturi, poezii despre calcule sau poezii despre actorie
Conștient... bazal
Stau tot în transă, în hipnoză,
Să n-am alt gând, decât pe tine
Cu corpul plat, întins de bine...
Te-așteptând iar, apoteoză!
Derulez ce n-am spus vreodată,
Stau c-ochii închiși, deschiși sub pleoape,
Scăldați oceane în lacrimi-ape...
Plângându-mi inima prădată.
Nu mă mai scol la niciun număr
De ani, trecuți toți așteptare...
Că orice speranță și ea moare
Când pleacă chip... ce-mi stai pe umăr...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean sau poezii despre moarte
Axiomele convingerii
Ești veșnic primul... de ești ultimul mereu!
E o mare calitate, nimeni nu te depășește și nu-i greu!?!
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre depășire sau citate despre calități
Credință sau eres
Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.
Din exercițiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" și cuget, parte.
Sunt mulți ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a ști ce-i bun să fie...
Dar n-avem toți nimburi de sori.
Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinși, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuiești, gata s-o vinzi?...
Ori șansa-avem în mesager;
Să ne purtăm solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?...
Dar nu mai cred, nimic nu... "cer"!
... Tot sper, că-n mai mult timp; vom ști
-Cu toți, pretinși, fii de "Bing Bang"-
Să facem bunul-simț un "gang"...
Salvându-ne de-a nu muri.
... E-n fond, de-a trece-n absolut,
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate...
"Finish" să-l facem... început!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele căzătoare, poezii despre prietenie, poezii despre nori sau poezii despre genialitate
Ultim regret... de debut
Am teama veșnică; aceea de a nu fi urât la moarte
Căci este ultima mea poză în anticamera retinei
Cu negrul ce se-ncepe-n ciclul ce definitiv mă va desparte
De mine însumi, trup și gând, făr-a mai ști de ce-mi revine...
Simt straniul sentiment frustrant de-a nu avea niciun control;
Să-mi așez părul în oglindă, singur să îmi aleg parfumul
Să-mbălsămez tot anturajul, când mi se ia și ultimul rol
Și nu mai pot nimic decide... cum să mă îmbrac și s-aleg drumul...
Nu pot nici trist să fiu, să plâng și-aș fi cel mai îndreptățit
Și nici căldura n-o mai am -și cât de cald eram la atins-
Iar florile ce miroseam nu-mi vor mai colora dormit;
Etern de-acum -indiferent cum nu-mi plăcea- de toți desprins!
Mă rog să n-am multe păcate, să fiu povară de iertări!
Mi-e greu s-accept să îmi fiu eul făr-a mai fi și-ncă să fiu,
S-oblig așa doar de cutumă, timid ce-am fost, reci sărutări
Ce nu le cer, căci n-am cerut... Aș vrea, când mort să fiu tot viu!...
PS
... Cum nici la nașterea-mi ce-am fost... și nu puteam să interviu!...
Deci nașterea și moartea-mi sunt debut de-a fi, nu fi... Și-mi scriu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre păr, poezii despre negru, poezii despre naștere sau poezii despre iertare
Violul
Malefic ancestral de gând,
-De posedat, de pătrunzând-
Născut în mintea hâdă, goală,
A creatorului de chin, de boală.
Repercutând în sumbre de psihoze
-De gând și fizic în metamorfoze-
Schimonosind ce-i trup, ce-i bun...
Un maniac debil, un scelerat nebun!
Nu-i nicio reparație-ndeajuns;
Tardiv deplânsu-i celui plâns....
Nu lacrimi, foc de jale sting
Chiar râu de fac; făptașul nu-l înving!
Inexorabil timpu-i o escară
-Ades cu prelungiri în laț de sfoară-
În zile-n neguri pline de sechele
Reconfortate-n nopțile cu iele...
Oh, ce himeră-i crez de vindecare
Visând, nutrindu-se stăpân în stare
De reușite-n leac d-alienare;
Ca și cum e uitare... la oroare.
Ordurile există cum nămolul;
N-avem asprimea să le provocăm obolul
Cu arșița pedepsei capitale
Pentru viol... Cu dreptul de-apărat... Prin violare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre noapte, poezii despre medicină sau poezii despre existență
Statică reverie
Nu mai am niciun gând, nu știu ce-aș face, spune,
Golit de țel, de tot, mă irosesc în lene,
Nici inima-mi nu-mi bate, în artere... numai vene
Îmi recoltează simțuri, ce și ele ar apune.
Sunt parcă un inert, cuprins de-un scurs de vlagă,
Epuizat de-a face, rămas doar așteptare
Să se petreacă orice... oricum orice încercare
E-un gând, mereu rămas doar vrutul ce se roagă.
Aștept ca bila neagră -rămasă nemișcată,
Ce stă pe plușul verde să nu se încheie joc,
Sub abajur aprins, pâclit de fum- noroc,
Să cearnă etern, să fiu... și eu așa, odată...
La masa cea de taină, taina mea... a mea roată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reverie, poezii despre recoltă sau poezii despre lene