Patriotism
Caut cu disperare dezolantă un cuvânt,
Ce nu-l mai pot găsi pe buze, veștejite
De arid, de neștiință, pe măști strâmb zugrăvite...
Să nu mai fie-n veci, înhumat în pământ!
Caut cu disperare, pierdut în empirism,
Cuvântul dispărut, ce nu-l mai pot găsi
Pe buze, veștejite de arid, de-a putrezi
Ce-a fost odată sfânt; cuvânt... patriotism!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața fără de iubire?!...
Un câmp arid, o simplă amăgire,
Un pom voinic cu roade veștejite,
Sau vise-n doi rămase ne-mplinite?!
catren de Mihaela Banu (26 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte
În matinal sfârșit de vis
adulmecând aroma pernei,
te-am urmărit în fund de iris;
ți-am căutat lucirea perlei.
Te caut în oglinda trează
în dimineți ce îmi sunt goale
de suflet, ce se-nfricoșează
de nu pot cap să-ți pun în poale.
De-am vrut să îmi ghicesc norocul,
te-am căutat în elixirul
străfundului desen, ce focul
cafelei ți-a-ntregit profilul.
Te caut în amiaza mare
în orice chip... Să-ți ascult glasul
mi-ascut auzul... Să-ți simt pasul
mă-ngenunchiez pe-orice cărare.
Te caut în amurg pe boltă,
pe cerul mov cu licăriri;
cum bobul rar, sădit-recoltă,
te caut zâna-n povestiri.
Te regăsesc sleită-n somn
și mă topesc în caldu-ți trup;
un fir de dor ce-ating diform
de-o boare-n vis neîntrerupt.
Te țin, m-agăț cu disperare,
să-ți fiu alături mângâiere;
vreau noapte doar de-acum, nu soare...
s-am hrana-ți, de nectar și miere.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino
Ce ai făcut tu,
iubire?
Ai stors cuvântul
de ultima lui putere.
De ce îl lași să moară
lăsând în urmă lacrimi?
Suntem simpli pași de cuvinte,
simplă amintire.
Lumea a dispărut în tăcere.
Ele, cuvintele nu mai sunt.
Au rămas amintiri,
în sunete pe portativ,
gol de conținut.
Inima plânge și...
m-am pierdut pe mine
din cuvânt.
Mă caut în rătăcire
încercând să înșurubez becul
să luminez lumea.
Te caut pe tine
nu știu unde ascunsă
poate...
în cuvântul stors de putere.
Tăceri strigă în mine
rezonând cu imensitatea de dincolo.
Vino, tu, suflete drag!
Te aștept
în brațe de univers să dormi
liniștită...
la umbra viselor mele.
poezie de Viorel Muha (14 februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Răspuns
Dacă Dumnezeu ar vorbi odată cu mine,
Cred că i-aș găsi multe defecte:
Mi s-ar părea puțin răgușit,
Puțin bâlbâit,
Puțin.
Ar face și greșeli gramaticale.
Când s-ar înscrie la cuvânt,
Cuvântul nu și-ar găsi cuvintele.
Doamne, du-te acasă!
Când vorbești numai cu tine,
Ții cel mai frumos discurs,
Ai cea mai frumoasă voce
Și toate atributele.
Iar pentru că taci mereu,
Meriți cu prisosință
Titulatura de Cuvânt.
Nefăcând ceva, nespunând ceva,
Ești fericit: nu-ți este niciodată dor
De tine.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Streiule..., Streiule...! (comemorare eternă)
Streiule cast, ce cobori din cuvânt!
Streiul meu bun, ce răzbești dintre munți!
Și voi, făpturi dragi, ce, din veci, dăinuiți
De-a lungul, de-a latul Streiului sfânt!
Sunteți în mine, cât sunt și, cât nu voi fi!
Sunteți locurile pure ale acestui Pământ!
Pe Pământ, nu e frumusețe mai pură
Nici șoaptă mai caldă, tăcere mai sfântă...!
Pe Pământ nu e plânset, de dor, mai durut!
Streiule cast, ce ai fost, ești, vei fi
Nu te-am uitat, niciodată, Streiule bun!
Ai fost sensul meu, cât am fost... pe Pământ...
Streiule... Streiule... cât mă dori, când te cânt...
poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de ieri
Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate și-nvinse.
Caut, nu știu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.
Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rondelul timpului trecut
Anii ne duc spre toamne veștejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puține,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.
Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veștejite
Și reazemele-mi sunt tot mai puține.
Oprim amurgul pe cărări senine
Și ne păstrăm speranțele-mplinite,
Timpul ne va-nsoți prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veștejite.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- buze
- Buze: cuvânt extravertit!
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Desfințenie
E într-adevăr ea, lumea, astăzi ipocrită,
Sau doar poporul meu, ce nu-l mai recunosc,
Că-și lasă peste tot parfum de sconcs drept mosc
Și amar-migdal îl împrăștie cian... arde iperită?!
O fi fost tatăl meu un snob închipuit,
Că doar știa bun-simț, onoare, despre cinste,
Sau azi nu se mai poartă vechituri ariviste...
C-ai mei, cei noi, n-au trunchi... să și le fi-altoit?!
Sunt toți născuți ciungi astăzi, că nu mai știu de mână,
Ce n-o mai dau de gaj, sau o întind alene
Și judecăți de-s puse, de dat cuvânt... mecene
S-au dus și scris se uită, în schimb mințit e-arvună?!
E nația mea-n peril, să fi pierdut virtute
Și atâția ce-a îngropat și ce ni-s hrană-n holde
Să nu-mi mai dea schelet și caracter drept solde...
Să fie țara mea, încet, pe dispărute?
Și dacă ar fi să piară, eu ce mă fac, cui sunt,
Că-s născut învechit, ca un străbun, pierdut
S-am sufletul cât țara, ce-n el a încăput
Și vreau să îmbătrânim toți caști, curați... cărunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Loterie...
... de când mă știu, sau poate dinainte,
viața mi-o joc, se pare din părinte,
ca pe un zar ce îl arunc, cred eu,
dar mai e unul, ce nu-l am și-i cel mai greu,
că nu-l dețin, să pot să dau vreo dublă,
să pot s-am sănătate cu o liră, o rublă
și fericire, deci amestec să fiu tot,
un aruncat, așa de altcineva și să nu pot
să-mi aleg număr preferat, rolul ce-l joc,
cu cine exact și în ce fel, sau în ce loc...
și așa, la câtă minte am și am avut,
mi-am jucat viața, până acum și am pierdut!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
ar trebui să fie
cel mai lung, cel mai greu cuvânt,
astfel încât tu să nu-l poți pronunța imediat;
ajuns la mijlocul lui, după o clipă de reflecție,
dacă este necesar, să ai timp suficient pentru a nu-l mai rosti.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut la rubrici de ființe dorite,
Că poate apari cu tiparul de-un ziar
Ce-aude că ești din minuni necitite
Mesaj... pe oceane, un strop de cleștar.
Te caut febril printre mii de voiaje
Pândindu-ți fin licăr prin aeroporturi,
Lăsând visători pasageri cum bagaje
Rămase... uitând așteptări de-alte porturi.
Te caut în aule ce ascultă de științe
Lăsându-se pradă-n visări nesfârșite
La simțuri născând din zvoniri neputințe,
C-ai fi în împrejur... un mister de ispite.
Te caut în cărți, bibliotecile lumii,
Că numai acolo poți fi zămislită
De spirite, atâtea, din sufletul spumii
În mintea-mi fugind peste-o viață oprită...
S-admire etern rama, în chip aurită...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt
Eu sap în limba mea.
Sap de parcă
aș fi înhumat de viu
și trebuie
să mă dezgrop
cuvânt.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supărat ești...
(Glossă)
Supărat ești pe noi, Doamne!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Prea vrem să le-avem pe toate!
Ce-a fost sfânt, nu mai e sfânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Oamenii nu au cuvânt
Și n-aud cuvântul Tău!
Supărat ești pe noi, Doamne!
Rătăcim, orbi, surzi, prin viață,
Până o să ne condamne
Cerul, la o dimineață
Fără soare, fără flori -
Ca un semn de pocăință
Doar cu tunete și nori,
Să ne-ntoarcem la credință!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Am uitat să ne iubim,
Ne zbatem și dăm din coate
Ca să ne îmbogățim,
Deși știm că bogăția
Nu se capătă cu bani
Și că, uitând omenia,
Din frați, devenim dușmani!
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Am necinstit al ei rod,
Doamnele nu mai sunt doamne,
Domnii-s rude cu Irod!
Cer și pământ se revoltă
De atâta nepăsare,
Numai ura se dezvoltă
Și strigă în gura mare!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Dar să nu facem nimic,
Să putem ce nu se poate;
Vrem furtuni într-un ibric!
Orgolii nemăsurate,
Egoism și nepăsare
Asta-i sarea în bucate
Într-o lume-nșelătoare!
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt,
Izgoniți din Rai cu toții,
Pângărim acest pământ,
Purtându-ne ca netoții:
Poluăm, exterminăm,
Ne întrecem în distrugeri,
Fără să ne-ngrijorăm
C-am putea ucide îngeri!
Parcă ne e tot mai rău,
Dar nimic nu ne oprește:
Prăvălim lumea în hău,
Înjunghiind-o mișelește!
Alții sunt mereu de vină
Dacă-i să dăm socoteală,
Până și legea divină
Este pusă la-ndoială!
Oamenii nu au cuvânt,
Nu respectă nicio lege
Și trimit către mormânt
Tot ce nu pot înțelege!
În zadar se mai ridică
Cei cu inima curată,
Sub al răilor jug, pică
Și dreptatea... nu se-arată!
Ei n-aud cuvântul Tău,
Sunt orbiți de preamărire,
Nu discern bine de rău,
Nu au nicio lecuire!
Calcă zilnic pe cadavre,
Întețesc războaie, mii,
Milă au cât niște javre,
Chiar de propriii copii!
Și n-aud cuvântul Tău!
Oamenii nu au cuvânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Supărat ești pe noi, Doamne!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă vei găsi...
mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc
mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc
ma vei gasi in timp si spațiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!