Promis parcurs de amor
Te voi iubi, nerăbdător, mereu,
Chiar de-am aflat că va fi tot mai greu,
Că tot se adună meteoric praf
Și o tastă, va fi scrisul caligraf,
Fără citit, doar ascultări-secvențe,
Săpate șanț pe-un disc, de ieri prezențe,
Cu nostalgii, oricum le-având izvoare
Pentru însetat, că dragoste nu moare,
Căci picurii se sorb pe vârf de buze
Și-o zi vor fi-ndeajuns... doar să ne amuze.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Chestionar de inepție
Săpăm pentru antichități, deci și Pământ își crește masă,
Că tot depune peste ce i-a fost demult, odată, coajă
Și tot mă întreb, ce e în loc de iarba ce se taie-n coasă...
Deci ce la fund se pune-n plus, din frunzele de-un verde-vrajă?
Și munți, de ce nu se tocesc, chiar de pâraie mâl îi fac,
Căci chiar de cresc din încrețire, rămâne gol din ce încrețește,
Iar apa din oceane, mări, cum de nu scade cât un lac,
Curgându-se-n pământ, pe fund, că doar metalic... cert, nu este?
Iar dacă masa tot ar crește, Planetei, de la cosmic praf,
Nu se va întâmpla o zi să-și piardă drumul pe orbită
Și, doar atunci periplu începe și ce-a fost scris vechi, caligraf,
Se va împlini... vis călător. Vom fi alți, lume, o desinepțită?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neconvingătoare replicare
Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii și furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce țintă le e așa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Și cu-i priește oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viața-și riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai știu; gândește oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiție și gustul pentru rut,
Așa neînvățat, ca și cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiție
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariție!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aventura
E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.
Tinerețea pură
și-o crede-obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
și multe dușuri suedeze
și multe nopți pierdute treze
cu alte minți la fel, obtuze,
sex chiar și fără cunoștință...
Doar aventură.
N-are nevoie de cultură
și face din aspect un cult;
se-mbracă des
și zi și noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu știe despre trup-regres,
nu știe dialog în șoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... Apeal...
Nu stau cu gând decât să te-am în brațe
Când îți văd tot piciorul gol din fustă;
Aș sări iute, cum masculul de lăcustă
În pulpe fine, trupul să-mi înhațe.
Simt fluturaș în golul din stomac
Și când vorbești n-ascult, doar îți sorb buze
Și-s tot întruchipat într-un bățos arac
Ce ți-aș înfige, să te prinzi... sex să-ți amuze.
Îmi fuge ochi pe gâtul fin ca de flamingo
Ce ți l-aș umple de sărut să te-nfioare
Și buzunarele mi le-aș goli -câștig de bingo-
Și te-aș iubi... oriunde ai o floare!
Sânii-ți tresar în freamăt de respir
Și îmi văd capu-n faldul dintre cupe,
Gustând din sfârcul roșu, elixir...
Ah, Doamne, ca sălbaticul te-aș rupe!
Când te-am atins, cum fulger m-am aprins
Și-un tunet ritmic inima a început
Și pielea mi s-a strâns și s-a destins
Și vorbele mi s-au uscat; mi s-au oprit pe gât!
Simt ca un tremur de fantasme-ntr-o ardoare
De-nlănțuire de-un carnal topid lichide...
Aș vrea să strigi că mă vrei tot, chiar dacă doare
Plăcut... Să nu m-opresc cât farmec nu se-nchide...
... Căci poate nu se știe, este doar o dată
Și nimeni n-o să afle scump mister...
Așa ca-i vrea-o lungă, s-o faci lată?
Căci dragostea înfocată, e... efemer!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de gheață
Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară
Cruciș stând pe coate ivron melancolic
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă
Privind absorbit pata fină de pâclă
Cu-n zâmbet cleștar; capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorit
Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.
Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.
În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.
Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!
Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...
*La toți mă plec, pentru a vă mulțumi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căluț
Trece pe ulița, în praf scăldată,
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu... Nu știu de-i fată
Și nici de sănătatea-i... Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Și-așteaptă de se cere,
Fără să ceară... un pol.
Stă veșnic în picioare
Și-aleargă fără scrâșnet.
Rabdă tot cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l așteaptă
Târziu, în nopți de trudă
Și-n zori cine-l deșteaptă...
Cine de drag îi indrugă?...
Nici azi nu e-un răspuns;
E prea târziu, oricum...
Căluțu-a fost răpus
De-un stop, în piept... pe drum!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață într-o călimară...
Un toc vechi și murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viață scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aș plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aș scrie...
Aș scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ți-aș face-o cadou ție, cititorule.
Și aș trăi prin tine...
Chiar și cu rugina sufletului meu aș trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aș cățăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuși,
Ori pe o "coloană a infinitului",
Implorându-l să îmi sculpteze litere,
Ce le-aș așeza în pagină doar pentru voi...
Și tot aș scrie.
Mi-aș pune chiar și viața,
Într-o călimară...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instantaneu de întâlnire
... în blugi raiați și cu ciocate
cu vârf metalic și carâmbi,
bluzon în "cowboy", scris pe spate
și, nasturi de metal în bumbi,
c-o fină, ca din praf, brățară,
de-aur la încheietura dreaptă
și un ceas, cu mecanism pe afară,
la mâna stângă... stă și așteaptă
cu ochii duși, doar uvertură,
pe chip în colț în bejul ten,
sub scurtul păr cu coafură
în periuță, în gold șaten,
fără să miște, aproape static,
doar un mic tic de maxilar,
probabil de la gumă, apatic
își trage lent, cu calm, fermoar...
când un surâs pe colț de buză
îi dă un aer șic de bine
și, apare, ca din vânt, o muză...
longin fuior, pe tocuri fine...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bulă de perlant
Se-adună râu de-aluviuni în estuar
Și de-un picior se șchioapătă o scoică
Orbită de nisipu-n mâlul planetar...
Se trage-n carapace ca-ntre sâni o doică.
Își avalează sarea mărilor ajunse,
Se ascunde de prea multă lumină
Ce-o mistuie-n ea însăși valve nepătrunse;
Un glob pe-un fir de praf în sidefare fină.
Se apără cu ce-i mai bun în sine
Timp lung, nu-și pune cap pe pernă
De parc-ar ști că doar un șnur o ține
Și moare într-o zi ucisă pentr-o perlă...
O viață-n nevăzut, cum cânt de-o neagră mierlă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâia întâlnire...
... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrată de gând
Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...
O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind să-i ceară apă, pită.
Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...
... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță dă s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."
Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
Că i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...
Parcă- i de ieri la ce mă închin,
Că nu mai sunt de amar de timp...
Până și eu, pierdut mă plimb,
Îmi rămânând, tot mai puțin...
... Da-s tot în ieri... și nu-mi revin!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decizie mortală
Cu moartea hazard, viul ți-l tot crești, i-l făgăduiești;
i te faci dator chiar din prima zi, îi ești o obișnuință,
că așa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice ființă
și își face rondul ca pe-un cart de veghi... Toți dumnezei... ești!
... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veșnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neașteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăță de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.
... Și în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaște, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-și face un calcul, n-are etalon, nu știe etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!
... Are un "scop"; pe toate, toți, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toți leat din sfera neantă din aceleași ere,
obligând orice-i bun, seminții, să înnască singurele gânduri
cum să nu șomeze, angajată sieși, morții... din plăcere!!!
Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naște, va dispare odată sub un semn de cruce...
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... niște efemeride!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezir
Ce fericit e menestrelul
Pe care-l strigi pe-un vârf de pană
Să-ți fie alături cu penelul,
Zâmbet să-ți dea, s-aline rană,
Să-i spui cuvinte de amor
Și să-ți răspundă cum ecoul;
"-Te-aș vrea a mea, de-ar fi să mor...
Să-mi fii povestea, eu eroul!"...
... Dezirul el,
eu Daniel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirație
Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nu vă vreau pământeni.
N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...
Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...
De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.
Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul sau cernoziom...
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.
De-aș putea, aș purta doar axoni, neuroni,
Căci ce-i timp petrecut, este în ei experiență.
Las trăitul meschin și ambiții, și hormoni...
Căci oricum în neant, nu sunt trup, îs existență...
... În esență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru tine
Fără cuvinte de-am putea iubi,
În nopți cu lună, taine dezlegând,
Fără de clipe de-am putea trai,
Doar pentru tine... aș mai sta la rând.
Doar pentru tine, gândul îndraznește,
De trupul tău, eu, nu m-am săturat,
Privirea dezbrăcându-te hoțește
Petale-aruncă, tainic, peste pat.
Te uită-n ochii mei și mă sărută,
Strânge-mă-n brațe, înebunitor,
Cărarea către tine... mi-e știută,
Doar pentru tine port în suflet, dor.
De patimă și-amor... tresare sânul,
Trezit de buze-n dimineți de foc,
E fericit... că și-a găsit, stăpânul,
Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.
Pătrund cu mâna... coapsa ta fierbinte,
Picioru-am dezgolit... de toate cele,
Și dezgropând aducerile-aminte,
Doar pentru tine m-apucai, de rele.
Se spune că păcatu-i o greșeală,
Extazul însă, azi, l-am cunoscut,
Privește-mă... sunt gol... fără sfială,
Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar pentru tine
Fără cuvinte de-am putea iubi,
În nopți cu lună, taine dezlegând,
Fără de clipe de-am putea trai,
Doar pentru tine... aș mai sta la rând.
Doar pentru tine... gândul îndrăznește,
De trupul tău, eu, nu m-am săturat,
Privirea, dezbrăcându-te hoțește
Petale-aruncă, tainic, peste pat.
Te uită-n ochii mei și mă sărută,
Strânge-mă-n brațe, înnebunitor,
Cărarea către tine... mi-e știută,
Doar pentru tine port în suflet, dor.
De patimă și-amor... tresare sânul,
Trezit de buze-n dimineți de foc,
E fericit... că și-a găsit, stăpânul,
Doar pentru tine, eu, mă prind în joc.
Pătrund cu mâna... coapsa ta fierbinte,
Picioru-am dezgolit... de toate cele,
Și dezgropând aducerile-aminte,
Doar pentru tine, m-apucai, de rele
Se spune că păcatu-i o greșeală,
Extazul însă, azi, l-am cunoscut,
Privește-mă... sunt gol... fără sfială,
Doar pentru tine, lumea, o înfrunt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!