Picătură, cu picătură
Aș vrea să pot s-aleg din nori picuri, să-i sortez picături,
Să le urmez 'napoi traseu, să știu de-au fost sărut de guri,
Ori lacrimă de neputință, că lumea nu e după voie,
Sau un extaz de râs năvalnic, prostia veche de-un nou Goe.
Găsesc poate sudori prelinse, în amor, pân' la epuizare,
Ori din repaus brațe întinse, de efort, cerându-și el iertare,
Sudălmi din buze înspumate, ori vin de anafură sfințită,
Alcoolul ieftin de la birt, greșeala asumat pățită,
Șampanie de aniversare, benzina de-un suicidar...
E tot o apă pe-un pământ, e-o picătură... planetar!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.