Jonelui

Jone murgu-şi potcoveşte,
Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,
Maică-sa prin sat trebară
Mai Ioane, Sfinte Ioane,
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,
Cel mai mare de-nsuratu.
Dar io maică în cohiră
Când Dumnezeu porunciră
Sus în vârful muntelui,
Sub poalele bradului
Este-un leu de câine rău.
Pus-ai gându' să-l săgete.
Leu-ndată se sculară
Şi din grai aşa grăiară:
Nu mă voinic săgetară,
Mai bin' leagă-mă-n cureară
Şi mă du pe ulicioară,
Pe uliţa grecilor
Tot în cinstea fetelor
Şi-n ciuda nevestelor,
Pe tine căci te-or vedeară
Pe tin' toţi te-or lăudară,
Pe tin' şi pe maică-tară
Ce băiat a fost băiatu'
Ce ducea leul legatu,
E legat nevătămatu
Şi-n curea neagră băgatu,
Şi-n curea neagră legatu.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri şi funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai mereu un suflet mare

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Ţară

E ziua ta, azi, Ţară! şi-s departe
Şi nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide şi pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.

Nu munţii tăi cu aur şi păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.

Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.

Când piepturile goale ne-au rămas
Şi cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvăţăm.

Şi iată, eşti slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ţi-o pecetluiesc,
Săracă, ţara mea, ţară bogată,
Oare câţi astăzi chiar te mai iubesc?

Oare câţi dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâşie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Şi nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?

E ziua ta, azi, Românie şi-s departe
Şi-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îţi urez să ţi se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.

poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi Ioane...

De ce râzi aşa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!

Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Şi pricină de cinstire.

Tu îmbeţi de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâieşti la lună

În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ţi spună,
Nici nu-ţi va pune cunună
Că doreşti ce soarta n-are!

Nu mai râde-aşa, Ioane,
Că te-i încreţi pe faţă
Ca un stârv de cotoroanţă!
Zi mai bine-"Ajută, Doamne!",

Vezi de lume şi-o alină
Şi dă vers de împăcare,
Dulce pentru fiecare,
Că de-amar e tare plină!

Măi Ioane, măi Ioane,
Oful tău a prins rugină,
Mult aşa n-o să te ţină!
Ce? Acum ai tu frisoane?!

Măi Ioane, măi Ioane...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez - e şi ea

Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
şi de-acuma, prin buze şi vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb şi cu TOTUL - venit
să-şi toarne prea-plinul fiinţei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
şi din zările toate... fost-au strigate!
Curge viaţa-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
şi norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...
Ioane! Apa... lumină se face!
În pământ şi în carne, departe,
se-aud seminţe nou botezate!
Te uită în lacuri, te uită în noi
Cum duhul şi apa - e-un singur şuvoi!
*
În etern cât de viu eşti, Ioane!
Salomeea îşi moare, dansându-se-n van
pe când tu, reverşi neînvins, pe tipsie,
botezul iubirii în lumea- ocean!
*
Şi-atunci, mă aplec înainte-ţi,
în palmă - cu una - lacrima mea
si-ţi spun cu sfială:
"Ia-o Ioane! Botez - e şi ea! "

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rămas bun

Curgi, pârâiaş, spre marea ta
Şi varsă-te grăbit;
Ai mei paşi nu te-or mai urma
Mereu, la nesfârşit.

Curgi pe păşuni, nu te-agita,
Căci râu devii zorit;
Dar paşii mei nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

Însă arinul va icni
Şi-un plop va fi foşnit;
Şi-albina îţi va bâzâi
Mereu, la nesfârşit.

Şi mii de sori te-or lumina
Şi mii de luni, vădit;
Dar ai mei paşi nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

poezie de Alfred, Lord Tennyson (1 iunie 2021), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea şi Marea Neagră

După o lungă şerpuire
Dunărea sfârşeşte-n mare
Şi la locul de-ntâlnire
Are loc o confruntare.
Dunărea bogată-n guri
Face nazuri,
Cum că ea de n-ar aduce
Un filon de apă dulce,
Ea ar avea altă soartă
Şi-ar fi practic mare moartă.
Marea, un pic agitată
Îi dă replica de-ndată:
- De nu ţi-aş pompa prin guri
Valuri cu apă sărată
Nu ai fi aşa bogată
În nisetri şi moruni
Şi... în loc de caviar
Ai avea tarama... doar!
Nu uita tu "picătură",
Că eu nu am fundul gol,
Că-s bogată şi-n petrol,
Dar şi-n stocuri mari de gaze
Vândute de nişte loaze
Pe nimic!
Şi-apoi, îţi zic:
Zecile de mii de oameni
Vin la mine în toţi anii,
Ca la Mecca musulmanii...
Şi încheind cu-aşa cuvinte,
Înghite Dunărea-nainte.

Morala:

Cu o mare,-n mod firesc,
Nu e bine a te pune,
Mai mult de e lac "rusesc"
Ori chiar "americănesc"!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

M-ai strâns cu lanţuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Aşa că numai lângă Tine
Pot fi şi liber, şi legat.

Legat cu lanţul libertăţii
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob şi fiu eternităţii,
O rază caldă dimineţii
Sub ceru-nalt, şi-n cerul Tău.

Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de duşman.

Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cereşti!
Când cele mai 'ncordate arcuri
Veneau cu forţă spre atacuri
Vedeam cum strigi, că mă iubeşti.

Şi-am zis: Deaceea ai tot dreptul
Să faci din mine ce doreşti...
Rămân un rob în lanţuri sfinte
Şi paradox, după mormine—
Un fiu al casei Părinteşti.

Cu lanţuri sfinte de iubire
Mai ţine-mă, Isuse drag,
Căci numai, numai lângă Tine
Pot fi şi liber şi legat.

poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu luna

Am fost prin parcul cu alei întunecate
Plimbându-mă printr-o ceaţă neagră,
Vedeam bănci murdare... şi ciudat de rupte
Număram secundele ceasului din urmă.

Am fost şi-n dughene să-mi beau minţile,
Un cocktail de zile proaste şi alcool
La o masă-ntunecată după colţ
Ciocneam cu propria moarte.

Am fost şi pe la tine, aseară, iubito,
Undeva departe, într-un cartier mizer,
Te uitai străină şi pierdută,
Ca o ran-adâncă, ultimul blestem!

Am fost şi-n propiul cimitir, la braţ cu luna,
Alai nefiresc, regrete şi visuri
Doar frunze uscate şi-acorduri... Chopin
Am fost, iubito!

poezie de Iulian Ciornei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul salvator

De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii şi-abia şoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mişc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Şi muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel şi eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nţelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic aşa cum el făcea
Şi Ţie mulţumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Ţara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aştept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Şi nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Aşa de mare eşti, Bunule Tată
Şi darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic şi-n faţa lui - măreţul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârşit
Şi doi ochi suspinând cu-amar şi-o frunte,
Şi-n loc de nimb Prutul nefericit!

Şi-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credinţă şi Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea cea Mare

1 decembrie 1918

Venise ceas de împlinire
Şi clipa marilor dorinţi
Cu-aceleaşi doruri de Unire
Din moşi strămoşi şi din părinţi.

Din aspiraţia de veacuri
Şi-n graiul spus de mii de ani,
Urmaşi crescuţi în vechi cerdacuri
Venind din daci şi din romani.

Aceiaşi doină-au spus-o-n cânt
Şi-n vechi Carpaţi şi-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi şi Moţi ori Moldoveni,

Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toţi glas neatârnării
Când, în firească încununare
Au ctitorit destinul Ţării.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poalele muntelui

Pe poalele muntelui,
Stă un înger.
Cu câteva trepte
Mai sus,
Stă un alt înger...
Şi tot aşa,
Până-n vârful muntelui,
Unde este aşezat
Împăratul Cerurilor,
Prea-măritul Părinte,
Care îşi roteşte privirea
Peste pământeni
Şi spune:
"Aici am pus viaţă!
Cei ce au primit-o,
Nu ştiu s-o preţuiască,
Aşa cum pe mine nu mă respectă!
Este timpul socotelilor!
Voi, vieţuitoare negrăitoare,
Compensaţi pe cele grăitoare!
Faceţi pace pe Pământ,
Toate cele ce cunoaşteţi viaţa,
Căci eu vă voi ferici!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Previziune

Se tot vorbeşte despre leu
Că, peste ani, va fi mai greu.
Aliniez părerea mea,
La strânsul veşnic... de curea.

epigramă de Ştefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanfaronul

Nas mare şi turtit, atitudine pompos-sfidătoare;
O imagine de tavernă, damblaua la drumul mare,
Plin de coşuri: un recurs la accesele de desfrânare
Ale lui Falstaff; pe obrajii tumefiaţi, lăţindu-se, o culoare

Flasc movalie: inoportun, în cizme cu scârţ şi cu cercel
În ureche, cu centură lată şi catarame care, nene,
Zdrăngăne când, purtând inutile mănunşi jegoase, el
Trece pe lângă tine cu mantie neagră şi pălărie cu pene.

Armii – ameninţările-i mărşăluind în batjocoritoare cuvinte;
Iar jurămintele, de mari ticăloşii pline cap-á-pie;
În priviri şi-n gesturi adie fluturarea sabiei, fierbinte,
Şi-n jurul lui se-aţin toate războiele care sunt şi vor fi:

Pe unde umblă nu-i lipsă de încăierări niciodată,
Nici de târfuliţe durdulii care-n preajma-i să stea roată.

poezie de Madison Cawein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curte la Ţiligrad

La curte la Ţiligrad

Ziurel de ziua

Este-un fecior de-mpărat
Tot roagă pă maică-sa
Să-i deie pă soru-sa
Dragul mamii, eu ţi-oi da
Când mie face-mi-i
Pod de-aramă păstă vamă,
Pod de-argint păstă pământ.
El acele le-o cătat,
Şi-n biseric-o intrat.
Biseric-o tremurat
Icoanele-o lăcrimat.
Iconiţa Precestii
Din fundu' bisericii,
Ea din grai aşa grăie
"Nu eşti popă cu dreptate
Să cununi soră cu frate
Sus îi Dumnezău, te-a bate"

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus

O, Domnului

Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Şi cu sfinte Niculaie
Chinuit şi gârbovit
C-aşa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s-a-ntunecat
Şi iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul judeţului
Şuştariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Şi iadul s-a-ntunecat
Şi raiul s-a luminat.
Noi umblăm şi colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-şi aibă parte

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduinţă şi putere,
Să ne iubim cu arşiţă mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.

Cu tine urc şi crestele de munţi,
Cobor şi-n peşteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii şi mii de punţi
Pentru o dulce, scumpă amintire.

Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.

Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să creşti frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că Dumnezeu
mă luase-n sfânta mână
şi-n raiul cel din visul meu
îmi aşternu grădină.

Eram acolo ca la sân
şi m-alăptam cu miere,
viaţa mea avea stăpân
şi timpul înviere,

dar niciun dor sfâşietor
să-mi urle-n piept şi creier
şi-n gama sferelor lipsea
cântecul de greier.

N-aveam o lacrimă de-alean,
cu ea să-mi stâmpăr visul
şi nici oglinzi ca de cristal
să-mi văd în ele scrisul

I-am cerut lui Dumnezeu:

Doamne, mai lasă-mă puţin
în lutul vieţii mele
să-i împlinesc acel destin
scăpărător de stele,
să-mi simt curgând la nesfârşit
sângele-n poeme
şi carnea lor să-mbrace-n alb
arcane mari de vreme,
şi-n schimbul raiului ceresc,
ce mi l-ai pus grădină,
dă-mi numai suflet omenesc
pe-o filă de lumină,
căci sunt un pumn de oseminte
şi pân* la cer iubire
şi doar o viaţă nu-i de -ajuns
s-o-mpart la omenire.
Dă-mi, Doamne, locul cel mai sfânt
al Iubirii celei sfinte
din care sufletu-mi să-mi ardă
o flamură fierbinte!

Şi-atunci, Cel Bun m-a coborât
aici, între cuvinte.

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec şi-n faţa Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreţ mă cercetează,
Şi calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, ştii bine,
Tăria mea eşti Tu, puterea ce mă ţine.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ţi mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine eşti victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi şi-n veci de veci,
Din viaţa mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul şi fiara

O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă şi voinică
a îngropat, viu, un pisic.

Ucis, pisicu-i în grădină
şi-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând cu mainile-amândouă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!