La braț cu luna
Am fost prin parcul cu alei întunecate
Plimbându-mă printr-o ceață neagră,
Vedeam bănci murdare... și ciudat de rupte
Număram secundele ceasului din urmă.
Am fost și-n dughene să-mi beau mințile,
Un cocktail de zile proaste și alcool
La o masă-ntunecată după colț
Ciocneam cu propria moarte.
Am fost și pe la tine, aseară, iubito,
Undeva departe, într-un cartier mizer,
Te uitai străină și pierdută,
Ca o ran-adâncă, ultimul blestem!
Am fost și-n propiul cimitir, la braț cu luna,
Alai nefiresc, regrete și visuri
Doar frunze uscate și-acorduri... Chopin
Am fost, iubito!
poezie de Iulian Ciornei
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.