Bobul salvator

De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii şi-abia şoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mişc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Şi muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel şi eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nţelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic aşa cum el făcea
Şi Ţie mulţumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Ţara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aştept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Şi nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Aşa de mare eşti, Bunule Tată
Şi darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic şi-n faţa lui - măreţul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârşit
Şi doi ochi suspinând cu-amar şi-o frunte,
Şi-n loc de nimb Prutul nefericit!

Şi-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credinţă şi Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!