Poezii despre deplange
Rezultate pentru deplange în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Fie că-i explodează
capul fie că-i explodează
doar o grenadă
de mânecă undeva
departe odată cu brațul
interior amputat (?!) cu alte ocazii alți nori
noi tot vom deplânge casarea
încheieturii sau dispariția
fețelor vesele pe
care le afișa uneori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nori
Oglinda vremii
După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.
poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre cruce
- poezii despre bani
Când frunzele toamnei
Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.
Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.
Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre crengi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Naștere frustrată (Lui, Gabriela Mistral)
Durerea profundă a misterului,
Sfâșie cursul dragostei în natură.
Toata America suferă mizeria poporului său.
Toate America lăcrimează de mizeria poporului său,
Ca la o durere vaginala
Care-i frustrează maternitatea.
Dezolare și tristețe,
Lunga tandrețe de iubire veștejită
Întărește durerea misterului său
Durerea sa infinită.
America jelește rătăcitoare,
Deplânge nașterea ei frustrată.
America plânge, plânge...
Își plânge nașterea.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre naștere, poezii despre durere, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre natură, poezii despre Statele Unite ale Americii sau poezii despre America
Elegie pentru ultimul rege
a plecat în ceruri și ultimul rege
patria e mai săracă în demnitate
lumini din candele de păcat să-l dezlege
căci neamul îl deplânge cu solemnitate.
a răspândit onoarea pe sfântul pământ
a ctitorit biserici pentru enoriași
se leagănă de jale codrii în vânt
cine-o să se mai roage pentru nevoiași?
a împărțit iubire cât a trăit cu patimi
și în exil a îndurat doruri de glie
sunt mulți în țară care varsă lacrimi
căci au rămas doar zeii ce produc anarhie.
va dăinui-n istorie o amintire vie
veghind cu drag din cer milioane de inimi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre onoare sau poezii despre monarhie
Animalele nemulțumite
Ursul își deplânge soarta, având visul de-a avea coadă,
Crocodilul, din porniri frivole, își dorește blană,
Câinele vrea iar libertate și chiar aripi să nu cadă,
Iar pisica melomană, fără voce, parcă ar avea o rană.
Astfel stau și-și plâng de milă cele patru dobitoace,
Fără nicio mulțumire de-al lor pașnic trai,
Negândind că-n lume altul de durere poate zace,
Este cert că-n noi veghează pentru toți o stea din Rai.
Morala: Mulțumește-te cu viața ta, deoarece a altora poate fi mai nefericită!
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre urși, poezii despre rai sau poezii despre pisici
Printre căutări
vârtej de gânduri
curg, se scurg
dintr-un suflet în alt suflet
zăpadă pe drum
steaguri bezmetice atârnă în beznă
astăzi, acum
gândul izbește zidul întunericului
se pierde în gol
întrebările curg pe alte ziduri acum
așez cuibul de gânduri
în ungherele singurătății
pentru a plânge, deplânge, sfârșitul
de spus, nu mai e nimic de spus
totul a apus în neguri de suflet
am ochii acoperiți cu gheață
cad, uit să mă ridic
ceață deasă în mine
mă izbesc de pereți
acopăr adâncimile cu marginile trupului
o pasăre rătăcește în amurg
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre singurătate
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îndemânare, poezii despre văduvie, poezii despre valoare sau poezii despre râuri
Lui Novalis
În negrul pământ se odihnește sfântul străin.
Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea,
Căci el plecă in timpul înfloririi.
O floare albastră
Trăiește mai departe cântul în casa de dureri înnoptată.
Comentarii
Textele care figurează deja în multe dintre titlurile lui Trakl, ca poezii dedicate, sunt demne de remarcat ca un grup de poezii de sine stătătoare, "Angelei", "O Johanna", "Lui Lucifer", "Lui Novalis". Lor le pot fi alăturate "Cântece de rozariu", "Pentru Sora", poemul "Pruncului Elis", precum și dedicația anonimă "Celor amuțiți". Dacă luăm doar titlurile formate din prepoziții și nume proprii, devine clar că acest grup de poezii are un caracter special. Nici unul dintre aceste texte (parțial neterminate) nu fost propus de Trakl spre publicare. Nici una nu se referă explicit la o persoană vie, existentă. "Angela" și "Johanna" sunt nume de femei care apar ocazional la Trakl, dar nu sunt clar desemnate.
"Lucifer" este o figură a mitologiei germane și, evident, creștine. Numai că "Novalis"1 se referă la o persoană, la un decedat poet romantic Friedrich von Hardenberg, numit Novalis, care a murit în 1801 la vârsta de 28 de ani. Trakl scrie acest text la sfârșitul anului 1913 sau 1914, adică la vârsta de 26 sau 27 de ani. Potrivit manuscrisului, Trakl a caracterizat textul drept "Epitaf". În plus, primul vers "Trăiește mai departe cântul în casa de dureri înnoptată " se potrivește unui epitaf. Cine se odihnește aici este caracterizat ca "sfântul străin", unde "străin" cheamă pe plan figurile lui Trakl care sunt proiectate în mod liric analog figurilor mântuitor-creștine sau îngerilor. Faptului că acest "sfânt străin" este un poet, Trakl îl deplânge "Din gura-i suavă Dumnezeu îi luă tânguirea".
Să ne amintim de "Torquato Tasso" al lui Goethe: "Și când omul este tăcut în chinul său, Dumnezeu mi-a dat să spun cum sufăr". De asemenea, "el plecă in timpul înfloririi" evocă imaginea poetului, plecat prea timpuriu, într-un sens istoric, ca simbol al tuturor barzilor plecați înainte de vreme.
"O floare albastră" s-ar putea referi la Duminica Floriilor, așa că iată din nou figura lui Hristos, întâlnită deja în "sfântul străin".
Apoi, este de remarcat referirea la o poezie a lui Novalis, "Lui Tieck" (care este dedicată prietenului poet romantic Ludwig Tieck2). Această poezie începe cu "Un copil plin de melancolie și plin de loialitate / aruncat într-o țară străină" - acolo găsim "străinul" ca posibilă matriță poetică a lui Trakl.
Și imaginea "În negrul pământ" are, de asemenea, o corespondență în textul lui Novalis: "Și cum stă și citește și privește spre negrul pământ".
Și la Novalis, anotimpul plecării, ca și Trakl, este primăvara. Dar aici referințele nu merg mai departe. "Copilul" lui Novalis se întoarce la "casa tatălui său", în timp ce "străinul" lui Trakl "plecă in timpul înfloririi".
NOTE
1 TIECK, LUDWIG (1773 1853) poet și dramaturg romantic german, traducător și critic. Sfătuitor și prieten al poeților romantici. Influență asupra Tanhauser-ului lui Richard Wagner.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre copilărie, poezii despre romantism, poezii despre prietenie, poezii despre creștinism, poezii despre Germania sau poezii despre îngeri