Oglinda vremii
După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.
poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre cruce
- poezii despre bani
1 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2012: |
| Maestre, de-ai fi fost poet, Precis aveai un păr...brunet. |
2 Mihai Cucereavii [autorul] a spus pe 11 februarie 2012: |
| Duc crucea mea de vagabond Și mă mândresc cu părul blond. Că nu-s poet nu-i mare brânză Să fie cei ce crapă rânză! |
3 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2012: |
| Poetu-i specimen ciudat Căci și atunci când scrie bine E totuși aspru criticat Și altoit cum se cuvine. |
4 Mihai Cucereavii [autorul] a spus pe 12 februarie 2012: |
| De ce mârlița există, Să nu doarmă un caras Și să-i facă ziua tristă - Doar fără săpun e ras. |