deplange

S-a retras în turnul lui de fildeş pentru a deplânge soarta tristă a elefanţilor!

aforism de Mihail Mataringa (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

O seceră părăsită,
Cu dantura ruginită,
Îşi deplânge des aleanul:
Alianţa cu ciocanul!

epigramă de Ioan Raţiu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot deplânge pierderea unei iubiri sau a unei prietenii fără să mă gândesc că se pierde doar ceva ce de fapt nu ai avut.

Jorge Luis Borges în eseul "Nueva refutación del tiempo" (1946), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un cântec care deplânge soarta copacilor fără pădure, acum am ajuns să deplângem destinul pădurilor fără copaci.

aforism de David Boia (7 august 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate la timpul lor - ajunge. Nu te uita înapoi şi nu deplânge trecutul deoarece nu mai e; şi nu te preocupa de viitor pentru că n-a venit încă. Trăieşte în prezent si fă-l atât de frumos încât să merite să ţi-l aminteşti.

citat din Ida Scott Taylor
Adăugat de Chelu Alina-Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, silit sunt...

Vai, silit sunt a deplânge
Epigrama-ţi de copil,
Dovedind că tu-mi eşti rudă
Doar de sânge, nu de stil!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că-i explodează

capul fie că-i explodează
doar o grenadă
de mânecă undeva
departe odată cu braţul

interior amputat (?!) cu alte ocazii alţi nori

noi tot vom deplânge casarea
încheieturii sau dispariţia
feţelor vesele pe
care le afişa uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda vremii

După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar –
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aş deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viaţă stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.

poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când frunzele toamnei

Când frunzele toamnei paşesc către moarte
Şi-un ţipăt de jale răzbate departe,
Întrega fiinţă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.

Şi verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golaşe şi seva usucă.

Şi eu simt că-s frunză pustie şi rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmaşă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naştere frustrată (Lui, Gabriela Mistral)

Durerea profundă a misterului,
Sfâşie cursul dragostei în natură.
Toata America suferă mizeria poporului său.
Toate America lăcrimează de mizeria poporului său,
Ca la o durere vaginala

Care-i frustrează maternitatea.
Dezolare şi tristeţe,
Lunga tandreţe de iubire veştejită
Întăreşte durerea misterului său
Durerea sa infinită.

America jeleşte rătăcitoare,
Deplânge naşterea ei frustrată.
America plânge, plânge...
Îşi plânge naşterea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!