cetatea neamt

Cetatea Timişoara

cetatea la care privim
cu admiraţie este opera turcilor şi austriecilor
iar teatrul naţional mihai
Eminescu este cetatea de scaun cu adoraţie
a voievodului Hamlet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea tinereţii mele

Cetatea tinereţii mele,
E sus, pe deal, de când mă ştiu,
Pierdută printre nori şi stele,
Şi-n al istoriei pustiu...

Cetatea tinereţii mele,
E dulce cânt de pitpalac,
E o câmpie cu lalele,
Un lan de grâu cu flori de mac...

Cetatea tinereţii mele,
E vechea casă cu pridvor,
Ce-n ziduri poartă bune-rele,
Şi-al revenirii tainic dor...

Cetatea tinereţii mele,
Pluteşte-ntr-un trecut duios,
Discret buchet de floricele,
Şi un crâmpei de gând pios...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cetatea ochilor

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfăşor
o dorinţă de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
şi-a lor
în cetatea ochilor.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate în suflet

Şi azi Cetatea-i în fereastră,
Şi-n suflet linişte-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...

În sutele de ani, strămoşii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloşii,
Ce-s paznici neclintiţi pe vatră...

Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre paşnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...

Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am şti ce simbol colosal,
Cetatea e, şi ce rost are...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sună goarna

în cetatea veche cu liberţi
îngenunchez iubito să mă cerţi
cu ochii tăi albaştri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
şi se grăbesc spre propriul lor rug

am trecut mulţime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare

în cetatea veche cu liberţi
aştept iubito să mă ierţi
acelaşi sunt dar nu mă recunoşti
în noi se războiesc atâtea oşti
fără să ştie vremea de solstiţiu
când sună goarna pentru armistiţiu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au înmulţit relele în Cetatea Banilor

din colţul meu de lume pot vorbi lumii, dragii mei,
dintr-o casetă a inimii pot vorbii inimilor voastre,
din cercul meu perfect transmit mesaje universale
general valabile pretutindeni şi oricând...
chiar dacă au vrut să-mi fixeze domiciliu obligatoriu
în sfera mea tridimensională în care mi-ascund taina,
nu departe de oceanul meu de gânduri amare,
în care se scaldă daimonul meu răzvrătit,
marcat de un sentiment tragic al existenţei,
viaţa mea interioară seamănă întrucâtva
cu cea a biblicului Iona...
relele s-au înmulţit în Cetatea Băniei...
şi alţii iau acum numele lui Dumnezeu în deşert,
corăbierii zilelor noastre nu cunosc rostul
pedepsei divine şi al misiunii încredinţate
Cetatea Banilor este o junglă prietenoasă, dragii mei,
iar eu pot trăi în eternitatea spiritului românesc
absurdul l-am învins prin harul poeziei
înălţând poezia pe frâmghii de lumină
până în empireul muzelor răsfăţate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând şi un mesaj în litera "c": Cameleonice creanţe

Clar! Constructive căutări
Cuprind cetatea cea cernită
Cu consecvenţa cărămidei,
Care cu cap creşte clădită...

Celeste cântece cuprinse,
Cum cerul celebra cununa,
Corul cu colţuri circumscrise,
Consecutiv cedând cutuma;

Caut cadenţe, consecvenţe
Cameleonic comutate,
Ci cer ciracii cupidenţe,
Când cred crea câmpuri curate:

Campanii clare, cu comerţuri,
Cu ce, cu cine, cum contăm,
Cad combinând cuburi cu cercuri
Creând credinţa că cedăm...

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea

nu i-au spus chiar atunci
când ar fi trebuit să-i apară
fructe – în jurul ideii de libertate extinsă –
au
aşteptat să se liniştescă in
util apele din jurul cetăţii – o
grupare de pietre învinsă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazăzi de vară

Duminică simplă, burgheză...
Cântec de orgă stricată,
Ce veche baladă mai plânge
Pe-un splai, aşa, dintr-o dată?

Ecou secular şi târziu...
Si-al zilei năduf, o ruină -
Sumbra baladă germană
Pe străzi, în cetatea latină.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!