Cetatea tinereţii mele

Cetatea tinereţii mele,
E sus, pe deal, de când mă ştiu,
Pierdută printre nori şi stele,
Şi-n al istoriei pustiu...

Cetatea tinereţii mele,
E dulce cânt de pitpalac,
E o câmpie cu lalele,
Un lan de grâu cu flori de mac...

Cetatea tinereţii mele,
E vechea casă cu pridvor,
Ce-n ziduri poartă bune-rele,
Şi-al revenirii tainic dor...

Cetatea tinereţii mele,
Pluteşte-ntr-un trecut duios,
Discret buchet de floricele,
Şi un crâmpei de gând pios...

Cetatea tinereţii mele,
E-acolo unde-un chip de mamă,
Şi-un chip de tată, tinerele,
Icoană sfântă-s într-o ramă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tinereţii mele

Oraşul drag al tinereţii mele
Îl visez şi-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu şi pe Maria
Cu braţele-ncărcate cu lalele.

Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În oraşul drag al tinereţii mele
Ce-l visez şi-mi trece nostalgia.

Luna îşi depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,

În oraşul drag al tinereţii mele.

rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-te moale tinereţii mele!

Lasă-te moale tinereţii mele!
Nu te uita că urma-ţi este mare,
uitată-n urmă fie noaptea care
te-a purtat ca pe un pat de zăbrele.

Şi hai să vezi cum e în tinereţe
când albu-i alb iar negrul roşu pare
de când e lumea fără supărare.
Purtată fii pe vise de bineţe!

poezie de Iulian Lian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Timişoara

cetatea la care privim
cu admiraţie este opera turcilor şi austriecilor
iar teatrul naţional mihai
Eminescu este cetatea de scaun cu adoraţie
a voievodului Hamlet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări cardio

vreau să-i spun tinereţii mele adio
mă bântuie ca o stafie cu capete multe
mi-a sensibilizat tot sistemul cardio
inima se luptă cu manevre oculte.

cântecul ei vibrează pe unde radio
nutreşte fericirea roz să mai exulte
vreau să-i spun tinereţii mele adio
mă bântuie ca o stafie cu capete multe.

lansez o rugăciune către mio Dio
durerile din inimă să le consulte
e răscolit şi sistemul audio
cine să mă aline cine să mă asculte?

vreau să-i spun tinereţii mele adio
mă bântuie ca o stafie cu capete multe.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii tinereţii (La jubileul de 50 de ani al tatălui meu)

Au trecut anii tinereţii
Şi tu, tată, îmbătrâneşti,
Dar tu pentru mine
Veşnic tânăr eşti!

Au trecut anii tinereţii
Şi părul îţi albeşte,
Dar tu să nu fii trist,
Căci lume şi aşa te iubeşte!

Să nu te temi de moarte,
De moarte mai bine să te păzeşti,
Căci viaţa e frumosă, tată,
Dacă ştii să o preţueşti.

poezie de Vladimir Potlog (23 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cetatea ochilor

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfăşor
o dorinţă de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
şi-a lor
în cetatea ochilor.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Virtuţii este Cetatea Raţiunii Divine. Căci numai, instituind Raţiunea ca Normă a Fericirii, în cetate vor domni cei cu adevărat bogaţi, nu în bani, ci în ceea ce trebuie să fie bogat omul fericit: într-o viaţă bună şi raţională.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mi se umflă de emoţie de fiecare dată când îmi amintesc dulceaţa tinereţii mele!

citat din Peggy Toney Horton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate în suflet

Şi azi Cetatea-i în fereastră,
Şi-n suflet linişte-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...

În sutele de ani, strămoşii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloşii,
Ce-s paznici neclintiţi pe vatră...

Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre paşnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...

Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am şti ce simbol colosal,
Cetatea e, şi ce rost are...

Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata şi cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea şi... ca teama...

Ai noştri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Şi pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre în lan de grâu

Ca tine sunt de singur şi pustiu
mă mistuie o floare carnivoră
ce-am fost cândva şi ce puteam să fiu
îşi sună vara cea din urmă oră

Adorm în pacea lanului de grâu
sunt plin de răni şi hăituit ca tine
vin îngeri buni cu secera la brâu
şi-n urma lor vor încolţi ruine

Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
cu puii sfârtecaţi de discul Lunii
sortit îţi este ţie să mă vezi
cum mă încredinţez deşertăciunii

În poezie mă îngrop de viu
destinul meu se varsă vast în stele -
ca tine sunt de singur şi pustiu
tu, pasăre a tinereţii mele...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prostiile tinereţii mele, ceea ce regret nu este de a le fi făcut, ci de a nu putea să le mai fac.

citat din Pierre Benoit
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai
Apoi să capitulezi în faţa ei.

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

Nori îngânduraţi,
ca ochii iubiţi.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.

Nori miraţi,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.

Pe voi toţi,
vă iubesc.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resentimente

Pe-al tinereţii mele drum
Mai multe dame am curtat,
Dar una nu mă iartă-acum
Că eu atuncea le-am... iertat.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picatură.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisul durerii

Mistuit de răni lăuntrice, îngenunchez în abis,
Cu degetele încerc să-mi pipăi sufletul,
Însă cetatea tristeţii nu poate fi pătrunsă,
Călătorie fără potecă, către noaptea mormântului...

Râuri roşii de sânge şi trandafiri se revarsă peste cărare,
Toate se ineacă însă în oceanul lacrimilor mele,
Privirea mea de sânge, îţi mângâie brutal trupul blajin,
Eu nu te văd, te simt doar în suflet.

Vreau să-ţi cauţi lacrima printre lacrimile mele,
Îmbraţişează-mi trupul pustiu,
Doar aşa vei putea asculta clopotul inimii mele,
El a bătut odată, doar pentru tine...

Petale roşii îmi picură în suflet,
Mă dezbrac incet de trup şi privesc în ochi nemărginirea,
Noaptea adâncă se ingroaşă, trandafirii palpită,
Am trecut prin lume ca un îndrăgostit, cu un suflet roşu aprins.

poezie de Timis Andu
Adăugat de Timis Andu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea reconstruită

Eu sunt ca o cetate pe munţi reconstruită,
Acum pot să înfrunt furtuni şi vreme rea.
Odată, însă, fost-am ruină părăsită,
Cu ziduri dărâmate şi mult noroi în ea.
În jurul meu erau doar garduri sfărâmate
Şi ferecate lanţuri la uşi mereu aveam,
Ferestrele, de-a rândul, de vânturi erau sparte
Şi într-o deznadejde amară mă zbăteam.
Dar într-o zi venit-a cu trudă de departe
Şi-n faţa-a mele ziduri stricate s-a oprit,
Un Meşter cu priviri atât de întristate
Când a văzut ruina în care m-a găsit.
A luat la rând, cu grijă, odăile cetăţii
Şi ochii plini de milă în lacrimi se scăldau
De cruda-nfăţişare - lăcaş pustietăţii,
De vânturile care în ele şuierau.
În miez de noapte rece, acele negre umbre,
Spăimântător cetatea urlând o bântuiau,
Prin colţuri, pe tavane, pe jos - imagini sumbre,
Prea jalnic în cumplită dezordine-atârnau.
Şi Meşterul milos ce sta în faţa mea
Avea cu EL aduse atâtea diamante
Şi-atâtea lucruri scumpe pe care le avea
Dorea să mi le dea în dar ales pe toate,
Dar cum să mi le-aşeze şi unde să le pună,

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!