Către cetatea ochilor
Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfășor
o dorință de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
și-a lor
în cetatea ochilor.
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt sau poezii despre vulturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.