cetatea neamt

Oraşul meu

Cetatea Băniei
Rămâne mereu în sufletul meu
Acel loc unic
In care mi-am petrecut copilăria,
Oraşul-municipiu, capitala Olteniei,
Vatra lui Mihai Viteazul;
Aici m-am născut şi sunt mândră de acest lucru.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când lumea

În cetatea noastră
delatorii şi sicofanţii
trudesc zilnic
încărcând vorbele cu venin
pe care le agaţă apoi
de stâlpii celor mai frumoase case

faptul că ei mai dăinuie,
de pe o zi pe alta
nu înseamnă că prezenţa lor
este absolut necesară

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când lumea

În cetatea noastră
delatorii şi sicofanţii
trudesc zilnic
încărcând vorbele cu venin
pe care le agaţă apoi
de stâlpii celor mai frumoase case

faptul că ei mai dăinuie,
de pe o zi pe alta
nu înseamnă că prezenţa lor
este absolut necesară

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedublare

Pe uliţa copilăriei
Nimeni nu mă recunoaşte,
Fapt ce denotă-
O bună deghizare în haine de occidental.
Din ele încă mai răzbate
Parfumul exotic al insulelor Aleutine,
Din ultima croazieră a magnatului neamţ.
Mă grăbesc să ies,
Din uliţa copilăriei
Şi să mă pierd în furnicarul oraşului,
Străin în noapte!
Încerc să ies,
Cât mai repede posibil
Din ţoalele second hand,
Ca dintr-o cămaşă de forţă...
Să redevin cel care-am fost
Copil zănatec, nu şi prost!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizie finală

Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit,
Emite doar un jalnic scârţâit
Dar nu îmi dă făină pentru pită.

Nu mi-a adus de când mă ştiu profit,
Ba uneori produce dinamită;
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit.

Mă paşte-o perioadă fericită,
Un meşter neamţ pe Feisbuk am găsit
Alzheimer parcă-l cheamă, e vestit,
Că nu dă greş cu cei ce îl invită...

Mi-e creierul o moară învechită...

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea Ierihonului

Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimţite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-nteţite.
Dar n-a crezut şi nu s-a pocăit.
Aşa va fi şi cu această lume,
Căci cele şapte trâmbiţe-au sosit,
Sunând avertizare, foc şi ciume.

Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.

Şi toţi au înţeles şi-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit şi a luat.
Cu viaţa şi-a plătit apostazia.

Cetatea Ai a fost apoi luată

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de fum

S-a fotografiat Polul Sud
S-a fotografiat Polul Nord
S-a fotografiat Luna
S-a fotografiat Venus
S-a fotografiat Auschwitzul
EA n-a putut fi fotografiată.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea reconstruită

Eu sunt ca o cetate pe munţi reconstruită,
Acum pot să înfrunt furtuni şi vreme rea.
Odată, însă, fost-am ruină părăsită,
Cu ziduri dărâmate şi mult noroi în ea.
În jurul meu erau doar garduri sfărâmate
Şi ferecate lanţuri la uşi mereu aveam,
Ferestrele, de-a rândul, de vânturi erau sparte
Şi într-o deznadejde amară mă zbăteam.
Dar într-o zi venit-a cu trudă de departe
Şi-n faţa-a mele ziduri stricate s-a oprit,
Un Meşter cu priviri atât de întristate
Când a văzut ruina în care m-a găsit.
A luat la rând, cu grijă, odăile cetăţii
Şi ochii plini de milă în lacrimi se scăldau
De cruda-nfăţişare - lăcaş pustietăţii,
De vânturile care în ele şuierau.
În miez de noapte rece, acele negre umbre,
Spăimântător cetatea urlând o bântuiau,
Prin colţuri, pe tavane, pe jos - imagini sumbre,
Prea jalnic în cumplită dezordine-atârnau.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă cetate

Nebunul cetăţii spre turn
priveşte, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!

Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.

Izbânzile cui n-au căzut?
Şi inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai jalea bolţii albastre

Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Aşa că
nu prea-i duc dorul Deşi sunt
în această cuşcă viaţa mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu străşnicie de acest
gardian rece soarele Şi unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!