Cetate în suflet
Și azi Cetatea-i în fereastră,
Și-n suflet liniște-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...
În sutele de ani, strămoșii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloșii,
Ce-s paznici neclintiți pe vatră...
Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre pașnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...
Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am ști ce simbol colosal,
Cetatea e, și ce rost are...
Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata și cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea și... ca teama...
Ai noștri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Și pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.