Cetate în suflet

Şi azi Cetatea-i în fereastră,
Şi-n suflet linişte-mi presară,
Arhitectura sa măiastră,
Mi-e hrană, pentru-a câta oară...

În sutele de ani, strămoşii,
Au ctitorit zidiri din piatră,
Tivind trecutul cu coloşii,
Ce-s paznici neclintiţi pe vatră...

Căci ce-am fi noi de n-ar urca,
Pe-al urbei noastre paşnic cer,
Cetatea, luminoasă stea,
Învăluită în mister...

Poate ne pare fapt banal,
Dar de s-ar risipi în zare,
Am şti ce simbol colosal,
Cetatea e, şi ce rost are...

Căci Deva, -n noi, este Cetate,
La fel cu tata şi cu mama,
Icoane sfinte, venerate,
Ca fericirea şi... ca teama...

Ai noştri pruncii ce-o să se nască,
Când vor privi la bolta-albastră,
Şi pesta veacuri să zărească,
Cetatea Devai, în fereastră...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea tinereţii mele

Cetatea tinereţii mele,
E sus, pe deal, de când mă ştiu,
Pierdută printre nori şi stele,
Şi-n al istoriei pustiu...

Cetatea tinereţii mele,
E dulce cânt de pitpalac,
E o câmpie cu lalele,
Un lan de grâu cu flori de mac...

Cetatea tinereţii mele,
E vechea casă cu pridvor,
Ce-n ziduri poartă bune-rele,
Şi-al revenirii tainic dor...

Cetatea tinereţii mele,
Pluteşte-ntr-un trecut duios,
Discret buchet de floricele,
Şi un crâmpei de gând pios...

Cetatea tinereţii mele,
E-acolo unde-un chip de mamă,
Şi-un chip de tată, tinerele,
Icoană sfântă-s într-o ramă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Virtuţii este Cetatea Raţiunii Divine. Căci numai, instituind Raţiunea ca Normă a Fericirii, în cetate vor domni cei cu adevărat bogaţi, nu în bani, ci în ceea ce trebuie să fie bogat omul fericit: într-o viaţă bună şi raţională.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Timişoara

cetatea la care privim
cu admiraţie este opera turcilor şi austriecilor
iar teatrul naţional mihai
Eminescu este cetatea de scaun cu adoraţie
a voievodului Hamlet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cetatea ochilor

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfăşor
o dorinţă de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
şi-a lor
în cetatea ochilor.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă

Lăsaţi-mă cu "Valentine",
Acest simbol sforăitor,
Căci pe la noi în orice tain,
Desert e porţia de-amor...

Lăsaţi-mă cu "Dragobete",
Acest simbol împleticit,
Căci, pe la noi, băieţi şi fete,
Ştiu când e vreme de iubit...

Lăsaţi-mă cu astea toate,
Mai bine, pe iubita mea,
Mi-o daţi un ceas, dacă se poate,
Şi ştiu eu ce să fac cu ea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sună goarna

în cetatea veche cu liberţi
îngenunchez iubito să mă cerţi
cu ochii tăi albaştri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
şi se grăbesc spre propriul lor rug

am trecut mulţime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare

în cetatea veche cu liberţi
aştept iubito să mă ierţi
acelaşi sunt dar nu mă recunoşti
în noi se războiesc atâtea oşti
fără să ştie vremea de solstiţiu
când sună goarna pentru armistiţiu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

C' est assez, Éternel...

Eugen Dorcescu

C'est assez, Éternel...

Nu mă mai simt în ţara mea acasă.
Nu sunt acasă nici printre străini.
Dă-mi Tu, Cel Veşnic, ţara luminoasă
În care fi-vom înşine lumini.

Aici, mânaţi de-al beznelor harapnic,
Huliţi de semeni, sfâşiaţi de câini,
Gustăm plângând din trupul sfintei pâini,
Dorindu-ne plecarea cât mai grabnic.

Şi eu, asemeni, pentru-a câta oară
Cuvintele profetului le spun?
Destul. Mă ia! Căci nu sunt eu mai bun
Decât strămoşii mei de-odinioară.

poezie de Eugen Dorcescu din Eugen Dorcescu, "Nirvana. Cea mai frumoasă poezie", Editura Eurostampa, Timişoara, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea fetei

Ea reprezintă chezăşia vieţii
Poate elixirul existenţei
Accesată în mod ostentativ
Ar putea să riposteze
Rămâne o atracţie de efect
Prin domeniul ei intim
În puzderie de nuanţe
Se accede acolo mai ales greu
Când cavalerii dau năvală
Se duc instinctiv la atac
Apoi se recurge la o selecţie
Selecţia se face din instinct
Cetatea fetei orişicând
Merită cucerită aidoma
Cu flori şi devotament
Cu patos şi multă iubire
Pentru fascinaţia ei imensă
Ar fi chiar atracţia universală
Ca să poţi cuceri cetatea fetei
Mai întâi trebuie să te predai
Apoi să capitulezi în faţa ei.

poezie de David Boia (15 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străvechea mea cetate de pe Jiu

(omagiu Craiovei – Cetate a Banilor Olteni)

Străvechea mea cetate de pe Jiu
Ţi-aduc pios umila mea cinstire,
Cu anii ce mi-ai dat de găzduire
Îngăduie-mi, să mă consider fiu.

Aşa frumos aş vrea să te descriu,
Că-ţi port doar sentimente de iubire,
Legat de tine sunt prin mii de fire
Şi am trăit pe vatră şi te ştiu.

Atăţia ani de tine ce mă leagă,
Se-adună acum în stol şi mă-nfierbântă
Şi te-oi simţi în mine-o viaţă întreagă

Cetatea mea de vremuri neînfrântă,
Prefaceri noi mi te-au făcut mai dragă,
Înscrise în istoria prea sfântă.

sonet de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea de piatră

Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenuşie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâşie leşurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
şi n-am vrut
să fie aşa
dar s-a întâmplat
nu ştiu cum
nu ştiu de ce
şi-acum nu mai găsesc
ieşirea
din propria-mi cetate
spre calea
la capătul căreia
se află Dumnezeu.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima bătălie

Evenghelia astăzi ne spune
despre viaţa ce va fi în noua lume
şi Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viaţă şi că fericiţi vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă şi al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
şi va fi belşug de pâine şi va fi belşug de lapte
şi pe munţii cei înalţi vor creşte atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
şi El Însuşi pe pământ iată îi va ocroti
şi va fi belşug de pace luna pân" va asfinţi
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieţii sfânt Cuvânt
şi-mpletiţi în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numeşte azi Mesia
şi lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belşug aici iat-o va turna

însă aproape spre sfârşit Satan va fi dezlegat
şi va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung şi-n lat
va începe ispitirea şi păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nţeleg şi nu pricep cum atâţi din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furaţi doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toţi au fost doar fericiţi
cum se vor lăsa o Doamne atâţia ademeniţi
căci Satan iată va strânge oştire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată

oştile atunci vor curge şi întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar şi paşii şi umblarea
şi chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru şi atât de asediaţi
căci oştenii fără număr până-n dinţi vor fi-narmaţi
şi vor curge atunci şiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
şi oştirile vrăşmaşe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toţi oştenii la atac ce au pornit
şi toată oştirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldaţi ca să apere cetatea
Domnul Cel din veşnicie şi-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste şi onoare
căci doar El este Viaţa şi a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ţi mulţumim
căci ne-au dat iarăşi viaţa prin Fiu-Ţi ce îl iubim

poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miiros de rai

Tu îmi eşti amor în prag de seară,
când îţi şoptesc a nu ştiu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.

Şi-n ochii tăi văd aripi de stele şiroaie,
te iubeşte chiar şi luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.

Sufletul tău îmi este linişte şi hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Eşti făcută din flori sălbatice şi grai,
suflet sensibil, miros de Rai.

poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mamă

Noi cu toţii avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvaţă ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
şi-n dulce zbor de fluturi..

Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noştri
se vor oglindi mereu
în văi, munţi şi ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.

Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile şi iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...

Fără roua dimineţii,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
şi copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
şi a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu şi frumos!

Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
şi Natura ne şopteşte,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Şi cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ieri şi azi şi… poate mâine

Ieri, alergam hoinar pe mirişti,
Desculţi dar fără frică
Şi nu-ntâlneam oprelişti

Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.

Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorinţa,
Să sper la mult mai bine.

Ieri, terminând cu şcoala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.

Azi, cu capul sus pe umeri
Voi şti să aleg, doar una
Din multele alegeri.

Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.

Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Paşii să mi-i măsoare.

Azi, foşnetul din mine
Îmi spune încet, în şoapte,
Căci mâine va fi bine.

Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranţa
Al zilelor diurne.

Azi, scriu mai multe rânduri
Şi văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.

Azi, nu ştiu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Şi am în mâini, o… pâine.

Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Şi voi scrie poeme.

Să-mi povestesc viaţa
Celor ce cred în versuri
Să-mi reţină povaţa.

Căci viaţa este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ţi ţeşi o armură.

Viaţa te împinge
Să lupţi mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visai de o cetate

Visai de o cetate pe margine de mări...
Trec peste ea cocorii zburând spre alte ţări.

Pe cer pier nori târându-şi penumbra de pământ...
Fug legănând corăbii catargele în vânt.

Intrai tăcut într-insa, umblai în lung şi-n lat...
Se înălţa doar murmur de ape, depărtat.

Urcai pe scări de piatră în turle până-n nori...
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.

Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu...
Şi, cum priveam, simţit-am că mortul eram eu.

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viaţa, m-a învăţat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e aşa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald şi melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Şi dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fărâmă de colindă

Sunt risipit în zări străine,
În căutare de mai bine,
Dar când Crăciunul e pe-aproape,
Învie lacrima sub pleoape,

Căci o fărâmă de colindă,
M-aşează liniştit în tindă,
În casa vieţii ce-mi fu punte,
Într-un sătuc pierdut în munte...

Şi fraţi revăd, revăd surori,
Voioşi nuntind şi botezând,
Revăd câmpiile cu flori,
Şi-aud căluţii nechezând...

Revăd pe tata şi pe mama,
Ce s-au mutat pe sub ţărână,
Cu suflet greu îmi birui teama,
Şi le întind, plângând, o mână,

Dar totu-i vis şi amăgire,
Colinda, numai, mai e vie...
Ea mi-e sădită-n amintire,
Şi-mi cântă-n suflet, pe vecie...

Ea-mi dă putere să trăiesc,
În sfântul spirit românesc,
Şi mă ajută, preţ de-un leu,
Să mă topesc în neamul meu...

Pe vatră mai mocnesc tăciunii,
Aşa cum i-au lăsat străbunii,
Tânjind de dor să îi aprindă,
Iar, o fărâmă de colindă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea medievală a Mehedinţiului - Unora

Cu pietrele empatizăm
Şi firii nu-i dorim remediu,
Căci, după cum ne comportăm,
Suntem şi azi în evul mediu.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.

în Psalmii, O cântare a treptelor - 126:1
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!