apollo

Un păcat numit Apollo

Eşti păcatul vieţii mele şi mă iert că te mai port,
Ca pe-o salbă de mărgele, ca pe-o haină de import.
Te-ai zdrelit pe ici pe colo, te-am cârpit cu borangic,
Dar îmi eşti şi-acum Apollo, deşi eşti un pic mai mic.

Te păstrez prin buzunare, în poşeta de oraş,
Să-mi fii muză. Ce onoare! Şi spre seară amoraş.
Te hrănesc cu poezie şi de sete-ţi pregătesc
O licoare azurie, de pe buze ce-nfloresc.

Ai cam obosit de-o vreme şi te plângi ca un moşneag
Şi te zbaţi între dileme. Doar nu vrei să mă retrag!
Ţi-e cam dor de libertate şi ai vrea din nou să zburzi,
Dar, eu nu te-aud, iubite, că sunt surdă între surzi.

Şi-ai să stai aici cu mine, până-n ultimul minut,
Că îmi eşti păcat, ştii bine, şi cu tine am crescut.
Şi de-o fi să mori tu primul, te voi împăia, să ştii-
Las' s-aştepte ţintirimul! Eu te ţin printre cei vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Un păcat numit Apollo" de Violetta Petre

Eşti iubirea vieţii mele, m-ai ales dintre o mie
De bărbaţi, tânjind să-ţi fie animal de companie,
Chiar de-s Doberman, pur sânge, suplu, sprinten şi voinic,
Mi-ai pus numele Apollo... pentru tine sunt prea mic!

Îmi pui zgarda la plimbare seara-n drumul spre oraş,
Mă alergi prim magazine, şi apoi îmi dai relaş,
Mă adapi cu poezie şi când poposim la mall,
Îmi dai bere la cutie, însă fără alcool!

Jos, în aurita cuşcă îmi arunci, zâmbind, un os,
Mi-au căzut de-o vreme dinţii şi-i bătrân, nu-i bun de ros,
Ochii m-au lăsat, iar lanţul, scurt, mă face să turbez,
Aş da tot ce am pe lume, pentru-o zi de maidanez...

Însă stând ca o mumie, împăiat pe-o canapea,
Până-n ultima secundă, aprig te voi blestema:
Sper ca-n paiele din mine să se înmulţească molii,
Să-ţi atace astrahanul şi să-ţi intre în fotolii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rea credinţă

Motto: "Deşi suntem de acord cu multe lucruri relatate de Homer,
cu acesta nu suntem de acord... şi nici cu Eschil nu suntem
de acord, când el o face peThetis să spună că Apollo
a cântat la nunta ei, celebrându-i copilul:

‘cum că el nu se va îmbolnăvi niciodată, va avea o viaţă
lungă şi toate binecuvântările vor pogorî asupra lui;
iar când el a promis aceste daruri inima mea s-a umplut
de bucurie. Şi-am sperat că buzele divine ale lui Apollo,
cel fluent şi limpede în arta profeţiei, nu se vor dovedi false.
Însă el, care a proclamat aceste lucruri....
el este cel care mi-a ucis fiul...' "

(Platon, Republica, II-383)

Când Thetis şi Peleus s-au căsătorit

[...] Citeşte tot

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret pe o frunză

Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul

îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide uşa, nu aştepta ca să te strig.

aduci cu tine soare, zâmbet deşi afară e omăt
cuvintele îţi curg ca vinul din care beau şi mă îmbăt!

eşti un urât, nu eşti Apollo, dar străluceşti prin tot ce faci
nu te-aş schimba cu nimeni altul şi de uimire văd că taci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arm

strong e să faci pasul
primul pas
pe lună (!?) te îndoieşti şi nasa
nu poate confirma
sau
infirma scena petrecută într-un ham
bar cu nisip saharian
nisipul saharian seamănă cu nisipul
selenar
neil nu poate răspunde
a plecat la stele
fără naveta apollo
e arm
strong e să fii primul
care păşeşte pe lună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă mitologică

Apollo, zeul plin de farmec, cu faţa blândă şi candidă,
S-a-ndrăgostit, ireversibil, fatal, de o cariatidă,
Ce templul îl ţinea pe umeri, dar suportând senin povara,
Doar venele-i trădau efortul, ascunse-n piatra de Carrara.
Din flaut el cânta într-una, de dimineaţa până-n noapte
Şi-i mângîia cu mâna trupul cu rotunjimi de mere coapte,
Iar piatra brusc înfiorată de-a sa dovadă de amor,
Chiar rece şi nesimţitoare, se revolta-n interior.
Doar noapţile, pe întuneric când luna-i rătăcea pe chip,
Plângea sublima cariatidă cu lacrimi pure de nisip,
Curgând ca o clepsidră vie, pe piatra rece de granit,
Tânjind la o îmbrăţişare, la un sărut nepreţuit.
Trecură ani şi ani de zile, Apollo nu a renunţat,
Îmbrăţişând statuia care, îndrăgostită, a cedat
Şi a făcut un pas spre dânsul, uitând de toate şi de sine,
Spărgându-se fatal în cioburi, iar templul falnic, în ruine.

Morala 1
Chiar dacă pare calmă, rece şi cu picioarele pe vatră,
De-o mângâi şi îi dai cadouri, nici o femeie nu-i de piatră!

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor printre poeme

Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleştii lui Apollo,
despic lumini şi umbre în ceasul meu de vară
şi într-un ritm haotic alerg de colo-colo.

Am vise de-mprumut, speranţe, noi poeme,
donez eternităţii trăiri şi multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi s-a făcut noapte dintr-odată

şi s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte ştiam că există
în lumea noastră de vată

tu priveai doar într-acolo
de unde aşteptai (poate) să vină
pasărea înveşmântată în lumină
subţire cum e lira lui Apollo

nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra oraşului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria primăverii

Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară şirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!

Flori imi colorează gândul
Si musteşte viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezişă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!