Urâtul
îmi pare prea pustie casa într-un ianuarie cu frig...
urâtule, deschide ușa, nu aștepta ca să te strig.
aduci cu tine soare, zâmbet deși afară e omăt
cuvintele îți curg ca vinul din care beau și mă îmbăt!
ești un urât, nu ești Apollo, dar strălucești prin tot ce faci
nu te-aș schimba cu nimeni altul și de uimire văd că taci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vin
- poezii despre urâțenie
- poezii despre tăcere
- poezii despre schimbare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre Soare
- poezii despre Apollo
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.